ICCJ. Decizia nr. 8783/2004. Contencios. Refuz constatare drept de proprietate şi anulare parţială H.G. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8783/2004
Dosar nr. 1568/2004
Şedinţa publică din 7 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 26 iunie 2003, reclamanta C.C. Drobeta Turnu Severin a chemat în judecată Guvernul României, Consiliul Judeţean Mehedinţi şi Consiliul Local Bălvăneşti, solicitând anularea poziţiei nr. 53 din Anexa nr. 11 a HG nr. 963/2002, privind atestarea domeniului public al judeţului Mehedinţi, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţ şi constatarea dreptului de proprietate al cooperativei, asupra clădirii magazin, situată în Călineştii de Sus.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că această construcţie a fost în mod eronat cuprinsă în domeniul public al comunei Bălvăneşti, imobilul fiind proprietatea cooperativei, edificat pe un teren transmis în folosinţă, pe durată nedeterminată.
Prin sentinţa nr. 880 din 23 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea precizată şi a dispus anularea poziţiei nr. 53 din Anexa nr. 11 a hotărârii de guvern contestate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că magazinul inclus în inventarul domeniului public comunal, este proprietatea reclamantei, Consiliul Local Bălvăneşti nefăcând dovada dobândirii acestui imobil, prin vreunul din modurile prevăzute în art. 7 din Legea nr. 213/1998.
Împotriva hotărârii a declarat recurs, pârâtul Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Astfel, pârâtul a arătat că instanţa de fond a respins în mod eronat excepţia neîndeplinirii procedurii administrative prealabile şi nu s-a pronunţat asupra excepţiei tardivităţii acţiunii invocate prin întâmpinare.
În acest sens, pârâtul a învederat că faptul că reclamanta a solicitat revocarea HG nr. 963/2000, unei alte autorităţi publice, Ministerului Administraţiei şi Internelor, nu echivalează cu îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Pe de altă parte, instanţa nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra respectării termenelor prevăzute de art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi eventual, dacă în cauză a fost formulată şi admisă o cerere de repunere în termen, în condiţiile art. 19 din Decretul nr. 167/1958.
Pârâtul a criticat sentinţa şi pe fond, arătând că actul administrativ contestat nu este de natură să vatăme dreptul de proprietate al reclamantei, deoarece, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 213/1998, hotărârea prin care se atestă apartenenţa bunurilor, la domeniul public de interes local, având doar efectul de delimitare a proprietăţii publice, de proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale, nu are efect constitutiv de drepturi.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Critica privind greşita respingere a excepţiei neîndeplinirii procedurii prealabile, este neîntemeiată, întrucât reclamanta, anterior sesizării instanţei, a solicitat anularea parţială a HG nr. 963/2002, prin cererea adresată Ministerului Administraţiei şi Internelor, iniţiatorul proiectului de hotărâre şi organul de specialitate al Guvernului României, cu atribuţii şi competenţe în domeniul administraţiei publice locale.
Recursul urmează, însă, a fi admis, întrucât instanţa, deşi a pus în discuţia părţilor, toate excepţiile invocate prin întâmpinare, rămânând în pronunţare, nu a analizat decât două, respectiv îndeplinirea procedurii prealabile şi lipsa calităţii procesuale active.
Instanţa de fond nu s-a conformat, însă, prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. şi nu s-a pronunţat asupra tardivităţii acţiunii, excepţie de procedură invocată prin întâmpinare, care, în cazul admiterii, făcea de prisos cercetarea în fond a pricinii.
În raport cu această împrejurare, Curtea, admiţând recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Faţă de soluţia dată recursului, Curtea nu va analiza şi motivele vizând fondul litigiului, ce urmează a fi avute în vedere la rejudecare, de instanţa de trimitere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Guvernul României, împotriva sentinţei nr. 880 din 23 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8779/2004. Contencios. Anulare Hotărâre... | ICCJ. Decizia nr. 8787/2004. Contencios. Modificare ordonanţă... → |
|---|
