ICCJ. Decizia nr. 8808/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8808/2004
Dosar nr. 6986/2004
Şedinţa publică din 7 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 30 septembrie 1999, reclamanta SC L. SA Timişoara a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş şi Administraţia Financiară Timişoara, anularea procesului-verbal de control din 19 iulie 1999, emis de pârâta Administraţia Financiară Timişoara, prin care a fost obligată să vireze la bugetul statului, suma de 7.699.419.835 lei, reprezentând impozit pe profit, în sumă de 4.720.535.182 lei şi majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, în sumă de 2.978.884.653 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că măsura luată împotriva ei, reprezintă actualizarea unui proces-verbal anterior, din 5 noiembrie 1998, a cărui contestare se află pe rolul instanţei de contencios administrativ, proces-verbal prin care a mai fost obligată să verse la bugetul statului, suma de 2.812.810.646 lei, cu titlu de impozit pe profit şi majorări de întârziere aferente.
De asemenea, s-a mai precizat în acţiune, că ambele procese-verbale s-au emis cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 35/1991, care acordă scutire pe impozit, pe o perioadă de 5 ani, societăţilor ce desfăşoară activitate de producţie.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 198 din 6 aprilie 2004, a admis acţiunea reclamantei, a anulat Decizia Ministerului Finanţelor Publice nr. 1523 din 16 noiembrie 2000, dispoziţia Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Timişoara nr. 42 din 31 martie 2000, precum şi hotărârea nr. 140 din 28 ianuarie 2000 şi procesul-verbal din 19 iulie 1999, emise de Administraţia Financiară Timişoara, prin care aceasta a fost obligată la plata sumei de 7.699.419.835 lei, reprezentând impozit şi majorări aferente pentru perioada 1 ianuarie 1998 - 31 mai 1999, precum şi majorări aferente impozitului stabilit prin procesul-verbal din 5 noiembrie 1998, pentru perioada 24 decembrie 1998 - 30 septembrie 1998.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a contestat iniţial, în faţa instanţelor judecătoreşti, procesul-verbal din 5 noiembrie 1998, privitor la perioada 24 decembrie 1998 - 30 septembrie 1998, motiv pentru care a suspendat judecarea prezentei cauze, potrivit art. 244 pct. 1 C. proc. civ., considerând constatările acestuia, ca având un caracter subsidiar în raport cu procesul-verbal din 19 iulie 1999, ce face obiectul acestei pricini.
Cauza a fost repusă pe rol, după soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii de contestare a procesului-verbal din 5 noiembrie 1998.
Faţă de această situaţie, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a considerat că prin sentinţa civilă nr. 91 din 25 februarie 2003, a Tribunalului Timiş, rămasă definitivă şi irevocabilă, în urma respingerii recursului pârâtelor, de către Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 335 din 10 iunie 2003, s-a stabilit deja calitatea reclamantei SC L. SA, de beneficiară a scutirii de impozit pe o perioadă de 5 ani, conform art. 14 lit. a) din Legea nr. 35/1991. Pe cale de consecinţă, cum perioada supusă controlului, respectiv 1 ianuarie 1998 - 31 mai 1999, se încadrează în perioada de scutire de 5 ani, instanţa de fond a conchis că reclamanta nu datorează sumele la care a fost obligată prin procesul-verbal din 19 iulie 1999.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, pârâtele Administraţia Finanţelor Publice Timişoara şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, susţinând, în esenţă, că intimata-reclamantă nu îndeplineşte condiţiile legale, pentru a beneficia de scutire de impozit prevăzută de Legea nr. 35/1991. S-a invocat în acest sens, că societatea intimată a început activitatea la 30 decembrie 1994, conform facturilor nr. 861401 şi nr. 574702 din 3 decembrie 1994, şi nu în septembrie 1995, cum greşit a reţinut instanţa de fond.
Pe cale de consecinţă, în raport cu această dată, urmează a se observa că au fost încălcate dispoziţiile art. 14 alin. (2), cu privire la aportul social efectiv vărsat.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.
În mod corect, instanţa de fond a apreciat că atât calitatea intimatei-reclamante, de beneficiară a dispoziţiilor Legii nr. 35/1991, privind investiţiile străine, cât şi perioada pentru care aceasta urmează să fie scutită de plata impozitului pe profit, au fost deja stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă; este vorba de sentinţa civilă nr. 91 din 25 februarie 2003 a Tribunalului Timiş şi Decizia nr. 335 din 10 iunie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, prin care s-a respins recursul recurentelor din acest dosar.
Cum procesul-verbal al cărui anulare se cere, se referă la perioada 1 ianuarie 1998 - 31 mai 1999, perioadă supusă parţial controlului finalizat cu procesul-verbal din 5 noiembrie 1998 şi ambele procese-verbale privesc perioada ce se încadrează în cei 5 ani de scutire stabiliţi în mod definitiv şi irevocabil, septembrie 1995 - septembrie 2000, Curtea va respinge susţinerile recurentelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L.II
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş şi Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, precum şi de Administraţia Finanţelor Publice Timiş, împotriva sentinţei civile nr. 198 din 6 aprilie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8805/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8810/2004. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
