ICCJ. Decizia nr. 8927/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8927/2004
Dosar nr. 7898/2004
Şedinţa publică din 13 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată cu nr. 3584 din 23 august 2002, la Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ, reclamanta B.E. a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Oradea, anularea hotărârii nr. 65 din 18 septembrie 2001, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, din cadrul pârâtei, prin care i s-a respins acordarea drepturilor prevăzute de această lege.
Instanţa sesizată a pronunţat sentinţa nr. 515 din 7 octombrie 2002, prin care a respins ca tardiv formulată, acţiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs la Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, care, prin Decizia nr. 1308 din 1 aprilie 2003, a dispus admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei, spre soluţionare, la Tribunalul Bihor, secţia de contencios administrativ. Prin cererea depusă la această instanţă, B.Ş., în calitate de soţ supravieţuitor al reclamantei, decedată pe parcursul cauzei, a solicitat continuarea acţiunii şi stabilirea calităţii de beneficiar al legii, cu acordarea drepturilor băneşti.
Prin sentinţa nr. 159/CA din 29 aprilie 2004, Tribunalul Bihor, secţia de contencios administrativ, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ, unde cauza a fost înregistrată cu nr. 2301/2004.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanta B. (B.) E., s-a născut în perioada de refugiu a părinţilor săi, strămutaţi de către autorităţile maghiare hortyste, din comuna Diosig, în judeţul Timiş, după ocuparea Ardealului de Nord.
Prin sentinţa nr. 406 din 7 iulie 2004, instanţa învestită a admis acţiunea formulată de reclamanta B. E., şi continuată de soţul supravieţuitor, B.Ş., a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să îi recunoască acestuia, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 2.700.000 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că defuncta reclamantă s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, având acelaşi statut de refugiat, ca şi aceştia, suferind alături de ei, consecinţele acestei strămutări, din motive de persecuţie etnică, de la data naşterii sale şi până la retrocedarea teritoriului. S-a mai reţinut că reclamantul, conform art. 3 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, în calitate de soţ supravieţuitor al defunctei, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1 lit. c) din actul normativ menţionat, va beneficia de prevederile legii, începând cu data de 1 a lunii următoare în care a fost depusă cererea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Oradea, cu motivarea că nu pot beneficia de prevederile legii, copiii care s-au născut ulterior strămutării părinţilor, cum este cazul în speţă. Astfel, recurenta nefiind născută la data strămutării părinţilor săi, nu avea, deci, un domiciliu de unde să fi fost strămutată, din motive etnice, în altă localitate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Examinând cauza, în raport cu motivele de casare invocate, Curtea reţine că, esenţial în speţă, este faptul că părăsirea domiciliului de către familia recurentei, a fost determinată de presiunile de natură etnică, exercitate ca urmare a ocupării teritoriului în condiţiile istorice de la acea dată, neavând relevanţă împrejurarea că recurenta nu era născută la data refugiului şi că nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată, întrucât aceasta a dobândit, prin naştere, statutul juridic de refugiat al părinţilor săi.
Aşa fiind, în mod corect a reţinut instanţa de fond că în cauză s-a făcut, în baza înscrisurilor depuse, dovada că reclamanta B.E. s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi că reclamantul B.Ş., soţul supravieţuitor, este îndreptăţit să beneficieze de prevederile art. 3 din aceeaşi lege.
În consecinţă, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr. 406 din 7 iulie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8926/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8928/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
