ICCJ. Decizia nr. 8928/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8928/2004
Dosar nr. 7899/2004
Şedinţa publică din 13 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la nr. 2580/2004,la Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ, reclamantul M.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 8813 din 30 aprilie 2004, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a dovedit cu actele depuse şi cu declaraţia de martor, refugiul părinţilor săi, respectiv al tatălui, anterior datei de 18 mai 1942 şi al mamei (cu cei trei fii), între 1 - 31 mai 1944.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că în cauză, nu s-a făcut dovada strămutării în altă localitate, pe motive de persecuţie etnică şi că, în probele prezentate, există contradictorialităţi, din care s-ar putea deduce o coincidenţă de nume şi prenume a persoanei înscrise în extrasul de la arhive şi mama reclamantului.
Prin sentinţa nr. 419 din 16 august 2004, instanţa învestită a admis acţiunea reclamantului, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să îi recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamantul s-a născut la 7 mai 1944, în localitatea Vadul Crişului, cedată Ungariei şi că din declaraţia martorului a rezultat că după naşterea reclamantului, acesta, împreună cu părinţii, au plecat din localitatea Birtin, în luna mai, anul 1944, în refugiu, din cauza persecuţiilor etnice.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Bihor, învederând împrejurarea că înscrisurile depuse la dosar conţin date contradictorii şi susţinând că în cauză, reclamantul nu a făcut dovada plecării în refugiu, împreună cu familia sa, şi nici a persecuţiei etnice suferite, astfel încât, în mod greşit instanţa a admis acţiunea, apreciind că reclamantul s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, dovedită prin declaraţia martorului.
Reclamantul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că după ocupaţia hortystă, tatăl său a fost, ca şi toţi localnicii comunei, deportat, ca forţă de muncă, de către autorităţile maghiare, mama acestuia rămânând acasă, în localitatea Birtin, comuna Vadul Crişului, iar după naşterea acestuia, s-a refugiat împreună cu cei doi fii, plecând din comuna învecinată, Bălnaca şi stabilindu-se în cătunul Tomnatic, aparţinând de localitatea Zece Hotare.
Verificându-se actele dosarului, se constată că sentinţa pronunţată este legală, în cauză dovedindu-se cu înscrisurile oficiale, faptul refugierii părinţilor reclamantului, în perioada de ocupaţie.
Martorul L.T., prin declaraţia autentificată, a confirmat faptul că reclamantul s-a refugiat, împreună cu părinţii săi, în luna mai, anul 1944, din localitatea Birtin, în Tomnatic.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate, se constată că situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din lege, în care s-a aflat reclamantul, a rezultat din actele oficiale eliberate de Arhivele Naţionale, fiind confirmată prin declaraţia de martor - întotdeauna admisibilă în ce priveşte dovada faptelor juridice.
Tot astfel, în speţă, se poate stabili că motivul părăsirii domiciliului, aflat în zona ocupată, a fost de natură etnică, date fiind împrejurările istorice de la acea dată, chiar dacă refugiul s-a produs după un interval de timp, din motive temeinic justificate.
Faţă de aceste considerente, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor, împotriva sentinţei nr. 419 din 16 august 2004, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8927/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8929/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
