ICCJ. Decizia nr. 8930/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8930/2004
Dosar nr. 7929/2004
Şedinţa publică din 13 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată cu nr. 369 din 27 aprilie 2004, la Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ, reclamanta C.M., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Harghita, a contestat hotărârea nr. 366 din 23 martie 2004, emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000, din cadrul pârâtei, prin care s-a respins, ca tardiv depusă, cererea prin care aceasta a solicitat stabilirea calităţii de persoană refugiată din motive etnice, prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În motivare, reclamanta a susţinut că hotărârea contestată este nelegală, iar refuzul de a i se acorda drepturile prevăzute de acest act normativ, îi vatămă un drept recunoscut de lege, dovedit cu actele depuse la dosar.
În cauză, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Harghita a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, în ceea ce priveşte data depunerii cererii.
Prin sentinţa nr. 177 din 14 iunie 2004, instanţa sesizată a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 366 din 23 martie 2004 şi a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să se constate că reclamanta, în perioada 21 martie 1943 - 6 martie 1945, s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi să îi acorde drepturile potrivit legii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, reclamanta a făcut toate demersurile cerute de lege, adresându-se, în termenul prevăzut de lege, Arhivelor Naţionale, în vederea obţinerii actelor oficiale pentru susţinerea cererii sale, fiind deci certă, manifestarea de voinţă a acesteia, de a beneficia de prevederile legii.
Ca atare, faptul că cererea sa a fost greşit îndreptată, nu este de natură a înlătura reclamanta, de la beneficiul acordat de lege.
Din actele dosarului, instanţa a mai susţinut că reclamanta s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind refugiată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Harghita, criticând soluţia pronunţată, în raport cu aspectul cu privire la data depunerii cererii, la comisie.
Critica adusă sentinţei este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile legii, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
În raport cu aceste dispoziţiuni, prima instanţă a reţinut corect, calitatea de refugiat a reclamantei, pe durata refugiului din comuna Tulgheş, judeţul Ciuc, în comuna Ceahlău, judeţul Neamţ. Tot astfel, în mod judicios, s-a reţinut de către instanţă, împrejurarea că reclamanta, în cadrul termenului prevăzut de lege, a depus toate diligenţele, pentru a dovedi cu acte oficiale, situaţia de refugiere în care s-a aflat, împreună cu părinţii săi, într-o altă localitate, dintr-un alt judeţ, ca urmare a persecuţiilor etnice.
În concluzie, sentinţa pronunţată în cauză, fiind legală, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Harghita împotriva sentinţei nr. 177 din 14 iunie 2004 a Curţii de Apel Târgu Mureş, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8929/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8931/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
