ICCJ. Decizia nr. 8931/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8931/2004
Dosar nr. 7930/2004
Şedinţa publică din 13 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată cu nr. 370 din 27 aprilie 2004, la Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta O.A. a contestat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Harghita, hotărârea nr. 364 din 23 martie 2004, emisă de Comisia specială din cadrul pârâtei, prin care i-a fost respinsă, ca tardiv depusă, cererea privind stabilirea calităţii de persoană refugiată din motive etnice şi recunoaşterea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Reclamanta a susţinut, în motivare, că hotărârea comisiei este nelegală, prin aceea că îi vatămă un drept recunoscut de lege şi dovedit cu înscrisurile existente la dosar.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Harghita a solicitat respingerea contestaţiei, ca fiind neîntemeiată, în ceea ce priveşte data depunerii cererii.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 178 din 14 iunie 2004, a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 364 din 23 martie 2004 şi a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să constate că în perioada 1 decembrie 1943 - 6 martie 1945, reclamanta s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi să îi acorde drepturile, potrivit legii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamanta a făcut toate demersurile cerute de lege, adresându-se Arhivelor Naţionale, în termenul legal prevăzut, pentru obţinerea înscrisurilor oficiale, în vederea susţinerii cererii sale, fiind certă manifestarea de voinţă a acesteia, de a beneficia de prevederile legii, iar faptul că cererea sa a fost greşit îndreptată, nu este de natură a o înlătura de la beneficiul acordat de lege.
Din probele cauzei, instanţa de fond a mai reţinut că reclamanta s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind refugiată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Harghita, criticând soluţia instanţei, în raport cu aspectul privind data depunerii cererii la comisie.
Critica adusă sentinţei este neîntemeiată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile legii, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
În raport cu aceste dispoziţii legale, prima instanţă a reţinut corect, calitatea de refugiată a reclamantei, pe durata refugiului, din comuna Tulgheş, judeţul Ciuc, în comuna Ceahlău, judeţul Neamţ. Tot astfel, în mod judicios s-a reţinut de către instanţă, împrejurarea că reclamanta, în cadrul termenului prevăzut, a depus toate diligenţele, pentru a dovedi, cu acte oficiale, situaţia de refugiere în care s-a aflat, împreună cu familia sa, într-o altă localitate, dintr-un alt judeţ, ca urmare a persecuţiilor etnice.
În concluzie, sentinţa pronunţată fiind legală, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Harghita împotriva sentinţei nr. 178 din 14 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8930/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8934/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
