ICCJ. Decizia nr. 9011/2004. Contencios. Refuz acordarea plata sumelor retinute cu titlu de impozit. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 9011/2004
Dosar nr. 5373/2003
Şedinţa publică din 15 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 28 noiembrie 2002, R.I. a chemat în judecată Ministerul de Interne, pentru a fi obligat să-i plătească suma de 18.105.456 lei, cu titlu de impozit, reţinut în baza Legii nr. 56/1992 şi suma de 20.374.950 lei, reprezentând impozitul reţinut în baza Legii nr. 138/1999.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a avut calitatea de salariat în cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Bihor, până la data de 1 mai 2000, când a fost trecut în rezervă.
Deşi la data respectivă era îndreptăţit să primească un ajutor neimpozabil, egal cu de 12 ori solda integrală din ultima lună de activitate, conform Legii nr. 56/1992, precum şi un ajutor neimpozabil, în raport cu solda lunară brută avută în luna schimbării poziţiei de activitate, egal cu 15 solde, conform Legii nr. 138/1999, sumele de bani cuvenite au fost impozitate.
Printr-o cerere depusă ulterior, R.I. a învederat instanţei sesizate, că îşi extinde acţiunea şi faţă de Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Bihor, iar la solicitarea Ministerului de Interne a fost citat în proces, în calitate de chemat în garanţie, Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 449/CA din 3 noiembrie 2003, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, reţinând în esenţă, că ajutorul acordat reclamantului, în baza Legii nr. 56/1992, a fost calculat corect, în funcţie de solda lunară netă, fără reţinerea impozitului, iar ajutorul acordat în baza Legii nr. 138/1999, a fost calculat cu respectarea dispoziţiilor OG nr. 73/1999, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul R.I.
Recurentul a susţinut că în mod greşit, prima instanţă a respins acţiunea, deoarece în realitate, ajutoarele băneşti acordate la trecerea sa în rezervă nu trebuiau impozitate. Că, prevederile art. 80 alin. (4) din Legea nr. 56/1992, se referă la solda integrală, iar cele cuprinse în art. 31 alin. (1) ale Legii nr. 138/1999, la ajutorul neimpozabil, în raport cu solda lunară brută.
A precizat, totodată, că în opinia sa, sumele de bani încasate după trecerea în rezervă, nu pot fi asimilate drepturilor salariale primite în perioada în care a activat în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Recursul este nefondat.
Din examinarea probelor cu înscrisuri administrate în cauză, rezultă că reclamantul R.I. a fost trecut în rezervă, începând cu data de 1 mai 2000, când s-a dispus să i se acorde ajutorul prevăzut de normele Legii nr. 56/1992 şi ale Legii nr. 138/1999.
La calcularea ajutorului achitat în baza art. 84 din Legea nr. 56/1992, s-a avut în vedere venitul net şi nu a fost reţinut impozit, conform art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999.
Cât priveşte ajutorul acordat în temeiul art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, calculul acestuia s-a făcut prin reţinerea impozitului din solda brută, deoarece art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999, în vigoare de la 1 ianuarie 2000, se referă la solda lunară netă.
Totodată, prin art. 86 alin. ultim din acelaşi act normativ, au fost abrogate orice dispoziţii contrare.
Rezultă, aşadar, că ajutorul bănesc acordat reclamantului R.I., după trecerea în rezervă, a fost calculat în mod corect, cu respectarea prevederilor legale menţionate mai sus.
Apărarea acestuia, în sensul că ajutorul primit nu ar reprezenta un venit salarial supus impozitării, nu poate fi primită.
Sumele de bani acordate cu titlu de ajutor, la trecerea sa în rezervă, au fost plătite în considerarea activităţii desfăşurate şi retribuite, ca efect al asimilării soldei, cu venitul de natură salarială.
De altfel, prin dispoziţiile art. 23 lit. b) din OG nr. 73/1999, s-a prevăzut în mod expres că toate drepturile acordate cadrelor militare, sunt asimilate salariilor.
Ţinând seama de considerentele expuse în cele ce preced şi de inexistenţa în cauză, a unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.I. împotriva sentinţei civile nr. 449/CA - PI din 3 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9010/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 9012/2004. Contencios. Refuz acordare sume,... → |
|---|
