ICCJ. Decizia nr. 9014/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 9014/2004
Dosar nr. 2492/2004
Şedinţa publică din 15 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 decembrie 2003, reclamantul V.G. a solicitat anularea hotărârii nr. 8434 din 2 decembrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată, din motive etnice.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 35 din 20 ianuarie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 8434 din 2 decembrie 2003, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta, să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. e) din Legea nr. 189/2000.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a născut la data de 15 octombrie 1942, în localitatea Rogoz, raionul Beiuş, unde părinţii acestuia erau refugiaţi, de la data de 1 septembrie 1940, ca urmare a aplicării Dictatului de la Viena şi a dobândit prin naştere, statutul de refugiat, îndeplinind condiţiile prevăzute de art. 1 lit. e) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor recunoscute de această lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, solicitând casarea hotărârii şi respingerea acţiunii formulate de V.G.
Recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal, în condiţiile în care Legea nr. 189/2000 şi HG nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinţilor, iar intimatul nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres şi limitativ, prin dispoziţiile legale menţionate.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobată prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate, şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuţie etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal, instanţa a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, are acelaşi statut ca aceştia, perioada fiind de la data naşterii lui, la data retrocedării pământului românesc.
Interpretarea dată de instanţă, este legală şi nu adaugă la lege.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 35 din 20 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9013/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 9015/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
