ICCJ. Decizia nr. 9012/2004. Contencios. Refuz acordare sume, retinute cu titlu de impozit. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 9012/2004
Dosar nr. 5375/2003
Şedinţa publică din 15 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 24 septembrie 2002, reclamantul S.S. a chemat în judecată Ministerul de Interne şi Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Bihor, solicitând obligarea părţilor, la plata sumelor de 25.137.180 lei şi 40.203.540 lei, reţinute cu titlu de impozit, în baza Legii nr. 56/1992 şi Legii nr. 138/1998, cu dobânzile bancare de 35%, reprezentând rata scontului practicat de Banca Naţională a României, începând cu data de 1 mai 2000, până la plată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a avut calitatea de salariat al Inspectoratului Judeţean de Poliţie de Frontieră Bihor, până la data de 1 aprilie 2000, când a fost trecut în rezervă.
Reclamantul susţine că la data trecerii în rezervă, era îndreptăţit să primească un ajutor neimpozabil, egal cu de 12 ori solda integrală avută în ultima lună de activitate conform Legii nr. 56/1992.
Se pretinde, astfel, că suma ce trebuia să o primească, era de 83.042.856 lei, dar pârâtul i-a reţinut cu titlu de impozit, suma de 25.137.180 lei.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999, reclamantul trebuia să primească un ajutor neimpozabil în valoare de 103.803.570 lei, din care i s-a reţinut un impozit de 40.203.540 lei.
Ministerul de Interne a formulat cererea de chemare în garanţie împotriva Ministerului Finanţelor Publice, solicitând ca în cazul admiterii acţiunii să fie obligat chematul în garanţie, la restituirea sumelor cerute de reclamant.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 450/CA - PI din 3 noiembrie 2003, respinge acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Pentru a soluţiona astfel, instanţa a reţinut că în mod corect Ministerul Finanţelor Publice a refuzat restituirea impozitului reţinut şi aferent drepturilor acordate în baza Legii nr. 138/1998, invocând faptul că sunt venituri salariale care, potrivit OG nr. 73/1993, se impozitează, iar scutirea prevăzută de Legea nr. 138/1998, este abrogată prin OG nr. 73/1999, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2000.
În ce priveşte suma de 57.905.676 lei, primită de reclamant, în baza Legii nr. 56/1992, urmează a se reţine că angajatorul a calculat această sumă, pe baza soldei lunare nete, iar drepturile astfel calculate, nu au fost impozitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul S.S.
În motivarea cererii de recurs s-a susţinut că instanţa în mod greşit a reţinut că ajutoarele băneşti acordate la trecerea în rezervă, au fost corect impozitate.
Recurentul a susţinut că dispoziţiile art. 80 alin. (4) din Legea nr. 56/1992, se referă la solda integrală, iar cele ce privesc art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, se referă la ajutorul neimpozabil, în raport cu solda lunară brută avută în luna schimbării poziţiei de activitate.
A precizat, totodată, că în opinia sa, sumele de bani încasate după trecerea în rezervă, nu pot fi asimilate drepturilor salariale primite în perioada în care a activat în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Recursul este nefondat.
Din examinarea probelor cu înscrisuri, administrate în cauză, rezultă că reclamantul S.S. a fost trecut în rezervă, începând cu data de 1 aprilie 2000, când s-a dispus să i se acorde ajutorul prevăzut de dispoziţiile Legii nr. 56/1992 şi a Legii nr. 138/1999.
La calcularea ajutorului achitat în baza art. 84 din Legea nr. 56/1992, s-a avut în vedere venitul net şi nu a fost reţinut impozitul pe profit ,conform art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999.
Cât priveşte ajutorul acordat în temeiul art. 31 din Legea nr. 138/1999, calculul acestuia s-a făcut prin reţinerea impozitului din solda brută, deoarece art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999, în vigoare la 1 ianuarie 2000, se referă la solda lunară netă.
Totodată, prin art. 86 alin. ultim din acelaşi act normativ, au fost abrogate orice dispoziţii contrare. Rezultă, aşadar, că ajutorul bănesc acordat reclamantului, după trecerea în rezervă, a fost calculat în mod corect, cu respectarea prevederilor legale menţionate mai sus.
Apărarea acestuia, în sensul că ajutorul primit nu reprezintă un venit salarial supus impozitării, nu poate fi primită.
Sumele de bani acordate cu titlu de ajutor la trecerea sa în rezervă, au fost plătite în considerarea activităţii desfăşurate şi reţinute ca efect al asimilării soldei, cu venitul de natură salarială.
De altfel, prin dispoziţiile art. 23 lit. b) din OG nr. 73/1999, s-a prevăzut în mod expres că toate drepturile acordate cadrelor militare, sunt asimilate salariilor.
Ţinând seama de considerentele expuse în cele ce preced şi de inexistenţa în cauză, a unor motive de casare de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.S. împotriva sentinţei civile nr. 450/CA - PI din 3 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9011/2004. Contencios. Refuz acordarea plata... | ICCJ. Decizia nr. 9013/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
