ICCJ. Decizia nr. 9018/2004. Contencios
Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 2 decembrie 2003, revizuientul C.Ș. a solicitat revizuirea deciziei nr. 648 din 18 septembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, invocând dispozițiile art. 322 pct. 2, 4 și 5 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 648 din 18 septembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins ca nefondat, recursul formulat de reclamantul C.Ș., împotriva sentinței civile nr. 848 din 25 februarie 2003 a Tribunalului municipiului București. secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București.
Instanța a reținut că reclamantul nu putea beneficia de două ori, de măsurile de protecție socială, odată cu salariile acordate care intră în baza de calcul și o dată la pensia stabilită în raport cu această bază de calcul.
împotriva acestei decizii C.Ș. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 322 pct. 2, 4 și 5 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 204 din 12 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de C.Ș., pentru considerentul că recursul a fost respins, fără a se evoca fondul, menținându-se situația de fapt stabilită de Tribunalul municipiului București, secția a VIII-a, a cărui hotărâre a fost recurată.
împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs, C.Ș., în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ.
în motivarea cererii de recurs s-a arătat că intimatul, după judecarea cauzei, la instanța de fond, a depus note scrise care nu erau adevărate și pe care instanța le-a avut în vedere la soluționarea cauzei.
Examinând recursul sub aspectul admisibilității lui, se constată că este inadmisibil.
împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de leg, prin dispoziții imperative de la care nu se poate deroga.
Potrivit dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege, pentru hotărârea revizuită, iar în conformitate cu dispozițiile art. 328 alin. (2) din același cod, dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul.
în speță se constată că nu ne aflăm în nici una din ipotezele în care recursul declarat împotriva hotărârii date în revizuire, este admisibil.
Astfel, pe de o parte decizia împotriva căreia s-a formulat revizuirea, are potrivit art. 377 C. proc. civ., caracter irevocabil, nemaifiind, deci, susceptibile de a fi atacate cu recurs; pe de altă parte, se constată că revizuirea a fost cerută în baza dispozițiilor art. 322 pct. 2, 4 și 5 C. proc. civ., și nu în baza art. 322 pct. 7 din același cod.
în consecință, pentru considerentele arătate, a fost respins recursul declarat în cauză, ca inadmisibil.
Totodată, în raport cu soluția ce urmează a fi pronunțată, examinarea oricărui alt motiv de casare din cele invocate, nu mai este utilă cauzei.
← ICCJ. Decizia nr. 8992/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 9034/2004. Contencios → |
---|