ICCJ. Decizia nr. 9045/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 153, pronunțată la data de 28 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta P.L. și a anulat hotărârea nr. 9546/8806 din 9 decembrie 2003, adoptată de Comisia de specialitate din cadrul Casei de Pensii a municipiului București și a constatat că reclamanta se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioadele 20 iulie 1940 - 10 septembrie 1941 și 25 martie 1944 - 6 martie 1945, autoritatea administrativă pârâtă fiind obligată să-i acorde drepturile prevăzute.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că reclamanta, născută T., în comuna Volintiri, județul Cetatea Albă, Basarabia, la data de 5 iulie 1933, s-a refugiat în România, împreună cu familia părinților săi, în perioadele de mai sus, în urma ocupării Basarabiei, de către fosta U.R.S.S. și din cauza persecuțiilor din motive etnice exercitate de autoritățile sovietice, asupra populației românești.
împotriva acestei soluții a formulat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, susținând, pe de o parte, că probele reținute de instanță, sunt contradictorii și, pe de altă parte, că instanța de fond a încălcat prevederile O.G. nr. 105/1999, care privesc perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Recursul este întemeiat, pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
în mod judicios a reținut instanța de fond că intimata-reclamantă a urmat familia părinților săi care, din cauza persecuțiilor exercitate de către autoritățile sovietice, asupra populației românești din Basarabia, s-au refugiat pe teritoriu României, părăsind localitatea de domiciliu, comuna Volintiri, județul Cetatea Albă, aflându-se, astfel, în situația reglementată de prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, instanța de fond a reținut în mod corect că perioada primului refugiu al familiei intimatei-reclamante, a început la data de 20 iulie 1940, după ocuparea Basarabiei, de către fosta U.R.S.S., dar a procedat în mod greșit, stabilind că aceasta ar fi îndreptățită să primească drepturile compensatorii, pentru o perioadă anterioară datei prevăzute de O.G. nr. 105/1999.
Astfel, potrivit art. 1 din acest act normativ, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.
Deci, recursul a fost admis, iar sentința atacată a fost modificată, în sensul că perioada primului refugiu, pentru care intimata-reclamantă este îndreptățită să primească drepturile legale, începe la data prevăzută de art. 1 din O.G. nr. 105/1999, adică 6 septembrie 1940.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9034/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 9046/2004. Contencios → |
|---|
