ICCJ. Decizia nr. 9046/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 107, pronunțată la data de 23 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul G.G. și a anulat hotărârea nr. 8085/7357 din 19 septembrie 2003, adoptată de Comisia de specialitate din cadrul Casei de Pensii a municipiului București, care a fost obligată să emită o nouă hotărâre, cu încadrarea acestuia în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, pentru perioada de 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor corespunzătoare.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut în esență, că reclamantul, domiciliat în orașul Bălți, Basarabia, a fost nevoit să se refugieze în România, prima dată în luna iunie 1940, după ocuparea acestui teritoriu de către fosta U.R.S.S. și a doua oară, în martie 1944, când Basarabia a fost reocupată de trupele sovietice.
împotriva acestei soluții a formulat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, susținând, în esență, că instanța a dat o hotărâre greșită, în condițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041C. proc. civ.
Recursul este întemeiat, pentru motivele care vor fi arătate în continuare.
Este un fapt istoric de notorietate că, după ocuparea teritoriilor ce aparținuseră României, până la sfârșitul lunii iunie 1940, autoritățile sovietice au exercitat asupra populației românești din Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, acțiuni de persecuție din motive etnice (arestări, deportări, strămutări, etc.), care au determinat multe persoane să se refugieze în restul teritoriului României.
Din acest punct de vedere, este dovedit că familia reclamantului a fost nevoită să-și părăsească localitatea de domiciliu, din cauza persecuțiilor exercitate de către autoritățile sovietice, din motive etnice, asupra populației românești.
Dar, este necontestat că la sfârșitul lunii iunie 1941, Basarabia și celelalte teritorii ocupate de fosta U.R.S.S., au revenit sub administrația autorităților românești, care s-a păstrat până la începutul lunii martie 1944, când trupele sovietice au reocupat acele teritorii, în cadrul operațiunilor din al doilea război mondial.
Or, chiar intimatul-reclamant a susținut, iar instanța de fond a reținut în considerentele soluției date, că a fost vorba de două perioade de refugiu, care au început în raport cu evenimentele politico - militare care s-au succedat.
Totuși, instanța de fond, în mod greșit a considerat că intimatul-reclamant s-a aflat în stare de refugiu pe întreaga perioadă prevăzută de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, ceea ce este greșit și nelegal.
în concluzie, având în vedere aceste considerente, recursul a fost admis, iar sentința atacată a fost modificată, în sensul că din durata reținută de instanța de fond, a fost eliminată perioada în care teritoriile ocupate de fosta U.R.S.S., au revenit sub administrație românească: 1 iulie 1941 - 1 martie 1944.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9045/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 9026/2004. Contencios → |
|---|
