ICCJ. Decizia nr. 903/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 903/2004
Dosar nr. 3803/2003
Şedinţa publică din 2 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 943/2003, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta P.C. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj, a dispus anularea hotărârii nr. 10348/2003 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei, statutul de refugiat pe perioada 2 decembrie 1942 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu 1 iunie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta s-a născut în perioada în care părinţii ei erau refugiaţi ca urmare a persecuţiilor etnice la care au fot supuşi, situaţie în care aceasta beneficiază de acelaşi statut, de refugiat, legea nefăcând diferenţiere cu privire la persoanele născute în refugiu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susţinut că intimata nu poate beneficia de statutul de refugiat, deoarece s-a născut după ce părinţii ei s-au refugiat, neavând astfel, un domiciliu de unde să fi fost strămutată.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta:
În conformitate cu dispoziţiile art. 14 din Decretul nr. 31/1954, privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, domiciliul minorului este la părinţii săi, iar potrivit art. 100 C. fam., copilul minor locuieşte la părinţii săi.
Exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinţilor faţă de minori impune, pe lângă existenţa, de regulă, a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică şi juridică a minorului, şi asigurarea nemijlocită de către părinţi, a unor alte cerinţe cu privire la obligaţia de întreţinere, de îngrijire, de dezvoltare, de educaţie, inclusiv îndatorirea de a administra bunurile minorului.
Drepturile şi obligaţiile părinteşti sunt enumerate generic în conţinutul art. 101, 105, 107 ş.a. C. fam., texte aflate sub Titlul III privind „Ocrotirea celor lipsiţi de capacitate, a celor cu capacitate restrânsă şi a altor persoane" din acelaşi cod.
În raport cu dispoziţiile legale mai sus citate, ca şi, în general, cu economia reglementărilor aduse prin Codul familiei, care impun în mod imperativ o conduită juridică de protecţie, ajutor şi pază a părinţilor faţă de minor, se impune cu rigoare concluzia că minorul trebuie să trăiască, de regulă, alături de părinţii săi, precum şi că orice separare de aceştia nu este validă decât în cazuri de excepţie, anume prevăzute de lege şi reglementate prin lege. Despărţirea copilului de părinţi, afară de asemenea cazuri de excepţie, este un act imoral şi antisocial, după cum şi instituirea sau confirmarea prin măsuri de fapt a statutului juridic al minorului din cadrul familiei, în despărţire de statutul juridic al părinţilor care-l au în îngrijire, constituie în aceeaşi măsură o încălcare a principiilor legii.
Din această perspectivă, concluzia la care se ajunge prin asumarea raţionamentului propus de recurent, că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtăşeşte condiţia grav restrictivă impusă părinţilor săi, este eronată şi nu poate fi acceptată, fiind contrară ordinii publice şi bunelor moravuri [art. 5 C. civ.].
Soluţia, ca şi motivarea adusă de prima instanţă, hotărârii pronunţate, sunt în afară de orice critică şi exprimă un mod corect şi uman de înţelegere a legii în resorturile şi finalitatea sa.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins ca atare, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 943 din 28 august 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 902/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 904/2004. Contencios → |
|---|
