ICCJ. Decizia nr. 905/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 905/2004
Dosar nr. 3805/2003
Şedinţa publică din 2 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 27 iunie 2003, reclamanta R.S. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a judeţului Cluj, să se anuleze hotărârea nr. 10383 din 28 mai 2003 şi să fie obligată pârâta a emite o nouă hotărâre prin care să i se recunoască şi să îi acorde drepturile de persoană strămutată sau refugiată, prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că prin interpretarea greşită a Legii nr. 189/2000, pârâta a refuzat să îi acorde aceste drepturi, respingându-i cererea cu nr. 60601 din 21 mai 2003.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 968 din 29 august 2003, a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 10383 din 28 mai 2003, a obligat pârâta să îi recunoască reclamantei, statutul de refugiat pe perioada 21 octombrie 1941 – 6 martie 1945 şi să îi acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 iunie 2003.
Instanţa de fond a constatat că reclamanta s-a născut în refugiu la data de 21 octombrie 1941, în localitatea Aiudul de Sus, judeţul Alba, localitate în care se stabiliseră şi părinţii săi care s-au refugiat din localitatea Dumbrava, Cluj, astfel că are calitatea de persoană refugiată şi drepturile acordate de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, criticând hotărârea ca fiind nelegală, instanţa interpretând şi aplicând greşit legea.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din actele normative ce reglementează drepturile ce se acordă cetăţenilor români care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit din motive etnice, la lit. c) sunt menţionaţi ca beneficiari, cei care au fost strămutaţi, au fost refugiaţi sau expulzaţi în alte localităţi [OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, Legea nr. 586/2002 şi HG nr. 127/2002].
În cauză, nu se contestă de pârâta-recurentă, statutul de refugiaţi ai părinţilor reclamantei, actele de stare civilă ale reclamantei şi părinţii săi, precum şi certificatul nr. c/636/2002 eliberat de Arhivele Naţionale, demonstrând această situaţie.
De aceste drepturi compensatorii acordate ca o reparaţie pentru suferinţele şi consecinţele negative la care au fost supuşi, urmare a persecuţiilor exercitate asupra lor, beneficiază toţi cei care îndeplinesc condiţiile legii, indiferent de vârsta care au avut-o la data respectivă.
Excluderea de la beneficiul legii, a copiilor minori, strămutaţi cu părinţii lor sau născuţi în perioada de refugiu, de strămutare sau expulzare, reprezintă o discriminare negativă care nu a fost avută în vedere de legiuitor, ea nu este în concordanţă cu spiritul şi scopul urmărit de această lege cu caracter reparator.
Aşa fiind, reclamanta R.S. nu poate avea decât calitatea părinţilor săi, de refugiaţi, urmând să primească drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, astfel, că sentinţa recurată este legală, pe cale de consecinţă urmând a se respinge ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 968 din 29 august 2003, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 904/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 906/2004. Contencios → |
|---|
