ICCJ. Decizia nr. 9061/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 9061/2004
Dosar nr. 8059/2004
Şedinţa publică din 16 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 mai 2004, reclamantul A.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, să se dispună anularea hotărârii nr. 13485 din 11 martie 2003, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, precum şi acordarea drepturilor cuvenite.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 936 din 14 septembrie 2004, a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii contestate, a obligat pe pârâtă, să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat, în perioada 23 august 1943 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 3041 C. proc. civ., susţinând în esenţă că faţă de actele depuse la dosar, în mod greşit instanţa a admis acţiunea, deşi se impunea respingerea ei, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, reclamantul nefiind născut în refugiu.
Recursul este întemeiat.
Intimatul-reclamant A.T., potrivit înscrisurilor depuse, s-a născut la data de 23 august 1943, în satul Tranişu, judeţul Cluj, localitate din care mama sa, A.M., s-a refugiat în decembrie 1940, în satul Săcuieni, judeţul Cluj, până în octombrie 1945, conform declaraţiilor martorilor T.I. şi P.I.
Legea nr. 189/2000, acordă anumite drepturi, numai persoanelor care au fost persecutate etnic, de regimurile instaurate ca urmare a Dictatului de la Viena din 7 august 1940, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi care şi-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe teritoriul ocupat, pe un teritoriu unde să nu mai fie persecutate din acelaşi motiv, cu condiţia dovedirii acestei situaţii (a unei persoane persecutate din motive etnice), cu actele prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi HG nr. 127/2002.
În speţă, din probele administrate, rezultă că reclamantul este născut la 23 august 1943, în localitatea Tranişu, de unde mama sa, A.M., s-a refugiat în decembrie 1940, în satul Săcuieni, judeţul Cluj, fără să se poată reţine calitatea sa, de persoană refugiată din motive etnice.
Sub acest aspect, instanţa de fond, în exercitarea rolului activ prevăzut de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., avea obligaţia să administreze probele necesare, pentru aflarea adevărului în cauză, să stabilească faptele şi să aplice corect legea, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Neprocedând în modul arătat, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, astfel încât prin admiterea recursului declarat de pârâtă, se va casa sentinţa, cu trimitere spre rejudecare, în vederea completării probelor, pentru stabilirea unei corecte situaţii de fapt şi pronunţării unei sentinţe legale şi temeinice.
Cu ocazia rejudecării, se vor administra probe, pentru a se stabili în raport cu scopul Legii nr. 189/2000, dacă reclamantul are calitatea de persoană refugiată din motive etnice, eliminându-se, astfel, contradicţiile existente între probele administrate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 936 din 14 septembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9058/2004. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 9067/2004. Contencios → |
|---|
