ICCJ. Decizia nr. 9067/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.9067/2004
Dosar nr. 1647/2004
Şedinţa publică din 17 decembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Caraş-Severin, prin sentinţa nr. 46 din 10 martie 2003, a admis sesizarea şi a obligat în solidar, la plata sumei de 17.246.056 lei şi a dobânzii de 18,2%, de la 1 ianuarie 2003, până la achitarea debitului, pe pârâţii A.N., S.I. şi J.M. Această sentinţă a rămas definitivă, prin nerecurare.
Împotriva acestei sentinţe, Procurorul general financiar, în baza art. 80 din Legea nr. 94/1992, cu modificările ulterioare, a declarat recurs în anulare, înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sub nr. 1647 din 27 ianuarie 2004, solicitând admiterea acestui recurs în anulare şi modificarea sentinţei criticate, în sensul respingerii sesizării de obligare a celor trei pârâţi, la plata sumei de 17.246.054 lei şi a dobânzii aferente, menţinând, însă, celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Sentinţa este criticată, ca fiind netemeinică şi esenţial nelegală, fiind încălcate prevederile Legii nr. 188/1999 şi Legii nr. 215/2001, cu modificările ulterioare, funcţia de secretar al comunei fiind funcţionar public.
Recursul în anulare este întemeiat.
Pârâţii au îndeplinit funcţia de primar - A.N.; S.I. - inspector şi secretar - J.M., iar prin sentinţa nr. 46/2003 a Colegiului jurisdicţional al Camerei de Conturi Caraş-Severin, aceştia au fost obligaţi în solidar, la plata sumei de 17.246.057 lei şi la dobânda de 18,2%, de la 1 ianuarie 2003, până la achitare, această obligaţie fiind stabilită prin pct. 3 al dispozitivului sentinţei, reţinându-se că au prejudiciat bugetul local, cu această sumă, în perioada 2001 - 2002, prin acordarea unei indemnizaţii, secretarului comunei, cu încălcarea legii.
Această obligare a celor trei funcţionari publici, la restituirea sumei, este nelegală, secretarul comunei fiind funcţionar public de conducere, având dreptul la indemnizaţia de conducere, dispoziţie ce se regăseşte în prevederile art. 83 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, în sensul că secretarul comunei este funcţionar public de conducere, şi Legea nr. 188/1999.
În raport cu aceste acte normative incidente cauzei, interpretarea Colegiului jurisdicţional este nelegală, astfel că pe cale de consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul în anulare declarat de Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României, împotriva sentinţei nr. 46 din 10 septembrie 2003 şi va modifica această sentinţă - pct. 3 din dispozitiv, în sensul respingerii cererii de obligare a lui A.N., S.I. şi J.M., la plata în solidar, a sumei de 17.246.056 lei, cu dobânda aferentă, menţinând celelalte dispoziţii ale respectivei sentinţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României, împotriva sentinţei nr. 46 din 10 septembrie 2003, a Colegiului jurisdicţional Caraş-Severin al Curţii de Conturi.
Modifică sentinţa atacată, în sensul respingerii cererii de obligare a intimaţilor A.N., S.I. şi J.M., la plata sumei de 17.246.056 lei şi a dobânzilor aferente.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9061/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 9077/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
