ICCJ. Decizia nr. 9057/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 9057/2004
Dosar nr. 7863/2004
Şedinţa publică din 16 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul J.V. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 1398 din 5 aprilie 2004, emisă de Comisia de acordare a drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999 şi obligarea pârâtei, să-i recunoască drepturile derivând din statutul său de refugiat.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că familia sa s-a refugiat din localitatea Fizeş, judeţul Cluj, în Braşov, din cauza cedării Nordului Ardealului, Ungariei şi că el s-a născut la 25 martie 1944, astfel că greşit, pârâta a reţinut că nu beneficiază de drepturile recunoscute de lege, refugiaţilor.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 140 din 14 iulie 2004, a admis contestaţia reclamantului, dispunând anularea hotărârii nr. 1398 din 5 aprilie 2004 şi obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să-i acorde acestuia, statutul de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamantul s-a născut în localitatea de refugiu a părinţilor săi şi are statutul de persoană persecutată şi strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, beneficiind de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, susţinând că reclamantul nu s-a aflat în nici o situaţie din cele prevăzute în art. 1 din Legea nr. 189/2000 şi că s-a născut după doi ani de la data refugiului părinţilor săi, iar după această dată nu a dovedit că ar fi fost persecutat pe motive etnice.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 1 al Legii nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate începând cu data de 6 septembrie 1940 şi până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Din dosar, rezultă că părinţii reclamantului au fost nevoiţi să se refugieze în anul 1942, din localitatea de domiciliu, Fizeş, judeţul Cluj, în localitatea Braşov, din cauza cedării Nordului Ardealului, către Ungaria. Reclamantul s-a născut ulterior refugiului părinţilor săi (25 martie 1944), în localitatea de refugiu, astfel că nelegal, pârâta i-a respins cererea, pentru acordarea calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Legea nu a înţeles să acorde părinţilor, statutul de refugiaţi, iar copiilor născuţi în această perioadă, să le stabilească un alt tratament.
Este evident că şi copiii au avut de suportat aceleaşi consecinţe grele de viaţă, motive pentru care instanţa de fond, legal şi temeinic a admis acţiunea, stabilind că şi copiii născuţi în perioada în care părinţii au fost strămutaţi, sunt beneficiari ai drepturilor ce se acordă de Legea nr. 189/2000, de aprobare a OG nr. 105/1999.
Faţă de aceste considerente, Curtea constată că recursul declarat este nefondat, iar pe cale de consecinţă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinţei civile nr. 140 din 14 iulie 2004, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9054/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 9058/2004. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
