ICCJ. Decizia nr. 1009/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 3 iunie 2003, C.C. Cernica a solicitat în contradictoriu cu Guvernul României, să se dispună modificarea H.G. nr. 930/2002 (M. Of. nr. 682/16.09.2002), Anexa nr. 9 Cernica, în sensul eliminării pozițiilor nr. 48, 49, 50, 65, 89, 94, 129 și 130.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1582 din 14 octombrie 2003, a admis excepția invocată din oficiu și în temeiul art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, a respins ca tardiv formulată, acțiunea reclamantei.
S-a reținut că la data de 16 octombrie 2002, reclamanta a formulat plângere prealabilă la autoritatea pârâtă emitentă a hotărârii atacate, iar acțiunea a fost înregistrată la instanță, la 3 iunie 2003, depășindu-se termenul de 30 de zile socotit de la data de 16 noiembrie 2002, dată la care expiră termenul de 30 de zile, înlăuntrul căruia autoritatea era obligată să răspundă reclamantei administrative, conform art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.
împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că în mod greșit instanța a reținut tardivitatea acțiunii, deși după îndeplinirea în termen a procedurii administrative prealabile, pârâtul nerezolvând-o, sesizarea instanței a fost făcută înlăuntrul termenului de decădere de un an, potrivit art. 5 alin. (4) și (5) din Legea nr. 29/1990.
Recursul este întemeiat.
Instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, a căror aplicare a făcut-o în cauză.
Recurenta-reclamantă a formulat în termen, reclamația administrativă prealabilă, respectiv la 16 octombrie 2002.
întrucât nu a primit răspuns la plângerea prealabilă formulată în termenul de 30 de zile de la data publicării H.G. nr. 930/2002 (M. Of. nr. 682/16.09.2002), potrivit art. 5 alin. (4) și (5) din Legea nr. 29/1990, a sesizat instanța de contencios administrativ la data de 3 iunie 2003, în termenul de decădere de un an prevăzut de dispozițiile legale sus-menționate.
Ca atare, recursul declarat de reclamantă este întemeiat și întrucât cauza a fost soluționată greșit pe excepția de tardivitate, a fost casată sentința atacată, cu trimiterea dosarului, spre rejudecare, aceleiași instanțe, în vederea examinării acțiunii pe fond.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1007/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1019/2005. Contencios → |
|---|
