ICCJ. Decizia nr. 1007/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 19 august 2003, reclamantul S.V. a solicitat anularea Ordinului nr. 115 din 16 iulie 2003 al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, reintegrarea în funcția publică avută până la data emiterii ordinului și acordarea drepturilor bănești ce i se cuveneau de la data eliberării din funcție și până la reintegrare, indexate și majorate și a unor daune morale în sumă de 100.000.000 lei.
în motivarea acțiunii, reclamantul arată că a fost eliberat din funcția de director-consilier categoria A, clasa I, gradul I, cu motivarea că nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, pentru ocuparea funcției respective și că în urma reorganizării instituției a fost redus postul pe care l-a ocupat.
Mai arată că prin Ordinul nr. 77/2003, emis de Secretarul de stat al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 au fost modificate condițiile de studii necesare pentru ocuparea funcțiilor publice de specialitate din cadrul acestei instituții, dar ordinul nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, cu toate că are caracter normativ și din acest motiv nu poate să producă efecte juridice.
Menționează și că postul pe care l-a deținut, nu a fost redus, în sensul desființării acestuia, și că, în cazul în care nu mai îndeplinea condițiile legale pentru ocuparea postului respectiv, trebuia să fie reîncadrat într-o funcție publică de execuție, mai ales că deține calitatea de revoluționar și legal raportul său de serviciu nu putea înceta decât din motive imputabile, ceea ce nu a fost cazul.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 488 din 10 martie 2004, a respins cererile privitoare la anularea ordinului contestat, obligarea la plata sumei de 4.572.000 lei, cu titlu de salariu pentru 11 zile și la plata cheltuielilor de judecată și s-a luat act de renunțarea reclamantului, la cererea de reintegrare în funcția deținută și la cererea privind plata unor daune morale.
Instanța reține, în motivarea sentinței, că Ordinul nr. 77/2003 nu este un act normativ, ci are caracterul unui act de organizare internă, emis în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 760/2003.
Reține și că procedura reîncadrării personalului a fost realizată până la data de 15 iulie 2003, că pentru reclamant, care nu mai îndeplinea condițiile de studii pentru ocuparea funcției ce o deținea, nu mai exista posibilitatea redistribuirii pe o funcție inferioară și că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 42/1990, deoarece este vorba de un raport de muncă într-o instituție publică, nu de un contract de muncă la o unitate cu capital integral de stat.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că hotărârea este nelegală, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece s-a reținut greșit că Ordinul nr. 77/2003 nu ar avea caracterul unui act normativ, cu toate că stabilea cu caracter general și impersonal condițiile de studii pentru ocuparea funcțiilor publice de specialitate din cadrul instituției pârâte și de aceea trebuia publicat în Monitorul Oficial.
Consideră că nu s-a ținut cont că pârâtul nu a respectat dispozițiile legale privitoare la structura organizatorică și ștatele de funcții, numărul de funcții publice rezultate după reorganizare fiind mai mare și exista posibilitatea reîncadrării sale într-o altă funcție.
De asemenea, susține că, chiar dacă procesul-verbal privind analiza dosarelor de personal, în vederea aplicării reîncadrării, poartă data de 15 iulie 2003, nu s-a făcut dovada că reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul instituției pârâte s-a făcut în termenul prevăzut de lege.
Intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a formulat întâmpinare, prin care solicită ca recursul să fie respins ca nefondat, deoarece Ordinul nr. 77/2003 a fost emis în executarea H.G. nr. 760/2003, hotărâre care a stabilit norme clare referitoare la reorganizarea instituției, pentru sporirea funcționalității acesteia, cu arătarea noii structuri organizatorice, a numărului de personal etc.
Menționează că măsura dispusă asupra recurentului a fost luată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale, conform actelor pe care le-a depus la dosar.
Analizând motivele de recurs invocate de recurent, ținând cont de materialul probator administrat în cauză și de dispozițiile legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Recurentul a contestat legalitatea Ordinului nr. 115 din 16 iulie 2003, emis de Secretarul de stat al Secretariatului de Stat pentru Prolemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al acestuia, cu instituția respectivă, prin eliberarea din funcția publică de director-consilier categoria A, clasa I, gradul 1.
în preambulul ordinului se menționează că se emite în baza H.G. nr. 760/2003, a Legii nr. 188/1999, a Legii nr. 161/2003, a Ordinelor nr. 71 din 29 mai 2003, nr. 7 din 9 iulie 2003 și nr. 100 din 16 iulie 2003, toate trei emise de Secretarul de stat al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor și a avizului nr. 2474 din 30 mai 2003, al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
H.G. nr. 760/2003 privește organizarea și funcționarea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, prevăzând atribuțiile, organizarea și funcționarea, cu menționarea numărului maxim de 34 de posturi și structura organizatorică ale acestei instituții.
Conform dispozițiilor art. 8 din hotărâre, în cadrul structurii organizatorice a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor prevăzută în anexa la hotărâre, prin ordin al secretarului de stat pot fi organizate compartimente, iar atribuțiile și sarcinile compartimentelor ce stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor.
Pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor H.G. nr. 760/2003, Secretarul de stat al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor a emis Ordinul nr. 77 din 9 iulie 2003, prin care a stabilit funcțiile publice din cadrul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, numărul de posturi pentru fiecare funcție și studiile pe care trebuie să le aibă persoanele ce ocupă aceste funcții.
în noua structură organizatorică nu mai este prevăzută funcția publică de director, iar pentru ocuparea funcțiilor publice cu studii superioare s-a stabilit ca persoanele respective să fie absolvenți ai unor instituții de învățământ superior cu profil economic, administrație publică, juridic, medical și informatic.
La solicitarea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a dat aviz favorabil pentru funcțiile publice din cadrul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor.
Cum recurentul a absolvit Institutul Politehnic, fiind inginer, o astfel de specialitate nu era prevăzută în ordin și din acest motiv nu mai putea fi reîncadrat pe una din funcțiile publice prevăzute în noua structură organizatorică a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor.
Trebuie reținut și că ulterior încetării raporturilor de serviciu ale recurentului, cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, în timpul perioadei de preaviz, acesta a fost angajat în cadrul Secretariatului General al Guvernului, în funcția de consilier superior.
De altfel, recurentul a renunțat la cererea de reintegrare la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, stăruind, însă, în cererea de anulare a Ordinului nr. 115/2003, considerând că s-a emis în baza Ordinului nr. 77 din 9 iulie 2003, al Secretarului de stat al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, care nu este producător de efecte juridice, deoarece nu a fost publicat în Monitorul Oficial, cu toate că este un act normativ.
Punctul de vedere al acestuia nu poate fi reținut.
Chiar dacă Ordinul nr. 77/2003 are și dispoziții cu caracter general, care privesc condițiile de studii necesare pentru ocuparea funcțiilor publice de specialitate în noua structură organizatorică a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, trebuie ținut cont că el a fost emis în aplicarea dispozițiilor H.G. nr. 760/2003 și că este o singură operațiune prin care se urmărește preluarea personalului de la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, existent până la data intrării în vigoare a hotărârii, de către cel reorganizat în baza acestei hotărâri.
Această operațiune are caracter intern, privind numai personalul din cadrul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor și nu se impunea ca ordinul ce o stabilește, să fie publicat în Monitorul Oficial, el interesând numai personalul acestei instituții.
Ca atare, motivul de recurs referitor la anularea Ordinului nr. 115/2003, prin care recurentul a fost eliberat din funcția publică deținută în cadrul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, nu poate fi primit pe considerentul invocat de recurent, analizat mai sus.
Dar nici nu s-a făcut vreo dovadă din care să rezulte că intimatul ar fi încălcat dispozițiile legale referitoare la reîncadrare și nici că procesul-verbal de analiză a dosarelor de personal, în vederea aplicării reîncadrării funcționarilor publici, datat 15 iulie 2003, n-ar face dovada efectuării reîncadrării acestora în termenul prevăzut de lege, așa cum a susținut recurentul.
De altfel, procesul-verbal din 15 iulie 2003 cuprinde la poziția 4, numele recurentului, cu mențiunea că acesta nu întrunește condiția privind studiile specifice și că nici nu există posibilitatea redistribuirii pe o funcție inferioară în cadrul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor.
Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a fost respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1048/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1009/2005. Contencios → |
|---|
