ICCJ. Decizia nr. 1043/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 223 din 5 februarie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantului P.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că reclamantul a contestat măsura suspendării dreptului de folosire a pașaportului său, până la 24 aprilie 2007, pe motiv că a fost returnat din Belgia, la data de 24 aprilie 2003, măsură legală în raport cu dispozițiile art. 14 lit. e) din O.G. nr. 65/1997, cu modificările ulterioare și cu situația de fapt stabilită în baza probelor administrate în cauză.
împotriva acestei sentințe s-a formulat recursul depus la dosarul cauzei, pe coli de hârtie care conțin antetul unui cabinet de avocatură, dar recursul nu este semnat nici de pretinsul recurent P.A., nici de vreun avocat.
în plus, se constată că la judecarea fondului cauzei, reclamantul P.A. a răspuns personal, nefiind asistat de avocat.
Mai înainte de a examina motivele de recurs, conform art. 137 C. proc. civ., urmează ca instanța să se pronunțe asupra iregularității declarării acestuia.
în acest sens, se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 3021lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde "semnătura" recurentului, iar potrivit prevederilor art. 3021alin. (1) lit. a), printre alte mențiuni, recursul va cuprinde pentru părțile cauzei, persoane juridice, "denumirea și sediul acestora", sub sancțiunea nulității.
Cum în cauză se constată că cel ce a formulat recursul, nu a respectat dispozițiile art. 3021alin. (1) lit. a) și d), a fost aplicată sancțiunea prevăzută de art. 3021alin. (1), respectiv constatarea nulității recursului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1037/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1044/2005. Contencios → |
|---|
