ICCJ. Decizia nr. 1037/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin plângerea înregistrată la data de 10 aprilie 2002, C.C. Oprișor a contestat procesul-verbal de contravenție seria C nr. 024401 din 12 martie 2002, încheiat de Garda Financiară Mehedinți, prin care pentru fapta prevăzută și sancționată de art. 56 alin. (1) lit. m) din O.U.G. nr. 158/2001, a fost amendată cu suma de 1.500.000.000 lei, agentul constatator luând și măsura confiscării veniturilor obținute din vânzarea produselor, în cuantum de 15.629.129 lei.
Judecătoria Vânju Mare, prin sentința civilă nr. 1094 din 15 mai 2002, a admis în parte plângerea, a înlocuit sancțiunea amenzii, cu cea de "avertisment", menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
Tribunalul Mehedinți, prin decizia nr. 257/R/C din 19 septembrie 2002, a admis recursul declarat de petentă, a casat sentința, iar pe fond, a admis, în totalitate plângerea, exonerând petenta de plata amenzii și a despăgubirilor. S-a respins recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți.
Tribunalul a reținut că petenta nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
Procurorul general a declarat recurs în anulare, la data de 26 august 2003, criticând hotărârile pronunțate, ca fiind vădit netemeinice și date cu încălcarea esențială a legii.
S-a menționat, în esență, că în activitatea de comercializare en gros a berii, în perioada 1 ianuarie 2002 - 8 martie 2002, contravenienta nu a utilizat nici facturile la care se referă art. 8 din O.G. nr. 27/2000 și, cu atât mai puțin pe cele la care se referă O.U.G. nr. 158/2001, ci, a folosit exclusiv, facturile fiscale comune pe economie, tip 14-4-10, prevăzute în Anexa nr. 1 A la H.G. nr. 831/1997, deși avea obligația să folosească exclusiv, cel mai târziu până la 31 martie 2002, documentele fiscale speciale, la care se referă art. 8 din O.G. nr. 27/2000 și O.G. nr. 158/2001.
Ca atare, reținându-se că petenta a săvârșit contravenția prevăzută de art. 56 alin. (1) lit. m) din O.U.G. nr. 158/2001, nelegal instanțele au admis plângerea, deși se impunea respingerea ei, cu consecința menținerii procesului-verbal de contravenție seria C nr. 024401 din 12 martie 2002, ca legal și temeinic.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art. 8 din O.G. nr. 27/2000, aplicabilă de la data de 15 februarie 2000, livrările de băuturi alcoolice efectuate de agenții economici comercianți en gros, trebuie facturate în momentul livrării, utilizându-se pentru aceasta, în mod obligatoriu, facturile fiscale, descrise în alin. (2) și (3) ale textului legal menționat.
Această dispoziție legală s-a menținut și după apariția O.U.G. nr. 158/2001 privind regimul accizelor, Ministerul Finanțelor Publice permițând comercianților de băuturi alcoolice en gros, să utilizeze în continuare facturile fiscale, stabilite prin art. 8 al O.G. nr. 27/2000, dar nu mai târziu de 31 martie 2002.
Prevederile O.U.G. nr. 158/2001, ca și dispoziția Ministerului Finanțelor Publice privind prelungirea termenului de utilizare pentru facturile fiscale obligatorii conform art. 8 din O.G. nr. 27/2000, au fost aduse la cunoștința petentei, de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți - Direcția Metodologie și Administrarea Veniturilor Statului, prin adresa nr. 1354 din 4 februarie 2002.
Contravenienta a folosit exclusiv facturile fiscale comune pe economie tip 14-4-10, prevăzute în Anexa nr. 1 A la H.G. nr. 831/1997.
în urma controlului efectuat la 12 martie 2002, pentru perioada 1 ianuarie 2002 - 8 martie 2002, s-a constatat că petenta, contrar dispozițiilor legale sus-menționate, în calitatea sa de angrosist de băuturi alcoolice, nu a utilizat documentele fiscale speciale, la data de 2 februarie 2002, comandând documentele fiscale prevăzute de H.G. nr. 831/1997, iar ulterior, la 11 martie 2002, a comandat facturile fiscale prevăzute de O.U.G. nr. 158/2001.
Ca atare, petenta a săvârșit contravenția prevăzută de art. 56 alin. (1) lit. m) din O.U.G. nr. 158/2001, dar reținând că a depus diligențe pentru procurarea noilor facturi fiscale, precum și faptul că aceasta a obținut aprobarea intimatei pentru folosirea facturilor la care se referă H.G. nr. 831/1997, se constată că amenda aplicată de organul de control, prin procesul-verbal de contravenție seria C nr. 024401 din 12 martie 2002, în sumă de 1.500.000.000 lei, este excesivă, în raport cu fapta săvârșită, încât legal prima instanță a procedat conform art. 7 din O.G. nr. 2/2001, înlocuind sancțiunea amenzii, cu sancțiunea "avertisment", menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
Pe cale de consecință, a fost admis recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a fost casată decizia nr. 257/R/C din 19 septembrie 2002, a Tribunalului Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ și a fost menținută sentința civilă nr. 1094 din 15 mai 2002, a Judecătoriei Vânju Mare, prin respingerea recursului petentei C.C. Oprișor. Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei tribunalului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1207/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1043/2005. Contencios → |
|---|
