ICCJ. Decizia nr. 1092/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1092/2005
Dosar nr. 5390/2004
Şedinţa publică din 22 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 22 ianuarie 2004, reclamantul C.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 3618 din 26 martie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
În motivare, reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar în condiţiile prevăzute de Legea nr. 309/2002 şi, deşi a dovedit acest aspect, pârâta i-a respins nejustificat cererea de acordare a drepturilor compensatorii cuvenite.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 163 din 19 martie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată, a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 8 noiembrie 1951 - 21 ianuarie 1956 şi a obligat pârâta să-i acorde aceste drepturi, începând cu 1 septembrie 2002.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune în raport cu probele administrate şi cu prevederile Legii nr. 309/2002 şi ale Normelor metodologice nr. 1114/2002, elaborate în aplicarea legii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, susţinând, în esenţă, că prima instanţă a admis greşit acţiunea, deoarece din dosarul comisiei nu rezultă că intimatul a satisfăcut stagiul militar la detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, cum prevede Legea nr. 309/2002, ci la U.M. 03805, ca servant, după care a fost lăsat la vatră şi apoi după reîncorporare, la U.M. 04967, instanţa obligând-o la acordarea drepturilor, inclusiv pentru perioada lăsării la vatră.
Criticile sunt întemeiate.
Astfel, din copia livretului militar depus la dosar, ca probă în susţinerea acţiunii, rezultă, într-adevăr, că intimatul-reclamant a prestat serviciul militar în două perioade, respectiv 8 noiembrie 1951 - 21 ianuarie 1952, ca servant la U.M. 03805 şi 19 aprilie 1954 - 21 noiembrie 1956, la U.M. 04967 Bucureşti, între cele două intervale fiind lăsat la vatră.
Din acelaşi act, reiese că intimatul-reclamant a fost lăsat la vatră, la finalul stagiului militar, ca soldat în categoria a II-a, categoria soldaţilor „buni pentru serviciu combatanţi neinstruiţi".
Deşi reclamantul a solicitat prin acţiune, acordarea drepturilor, cu menţiunea că dovedeşte îndeplinirea cerinţelor Legii nr. 309/2002, pentru perioada 19 aprilie 1954 - 21 noiembrie 1956, totuşi instanţa a constatat că acesta beneficiază de prevederile legii indicate pentru un interval mai larg, respectiv 8 noiembrie 1951 - 21 ianuarie 1956, acordând astfel mai mult decât s-a cerut (plus petita), inclusiv pentru perioada lăsării la vatră.
Împrejurările de fapt invocate de către intimatul-reclamant, nu au putut fi verificate suficient, nici pentru perioada solicitată, deoarece menţiunile din livretul militar sunt ilizibile, nerezultând că în intervalul 19 aprilie 1954 - 21 noiembrie 1956, reclamantul a prestat muncă într-un detaşament din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Prin urmare, pentru a stabili cu certitudine existenţa faptului generator de drepturi în litigiu şi a verifica, astfel, dacă intimatul este îndreptăţit la acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de lege, în considerarea prevederilor art. 313 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, în vederea suplimentării probatoriului prin orice mijloc legal, care să ateste susţinerile privind situaţia de fapt.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj împotriva sentinţei civile nr. 163 din 19 martie 2004, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1088/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1094/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
