ICCJ. Decizia nr. 1081/2005. Contencios. împotriva deciziei Secţiei Jurisdicţionale a Curţii de Conturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1081/2005
Dosar nr. 364/2004
Şedinţa publică din 22 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 11 din 8 aprilie 2003, Colegiul jurisdicţional Cluj a admis actul de sesizare al Procurorului financiar şi a constatat stinse prin plată, obligaţiile de bază ce formau obiectul pct. 1 al actului de sesizare, în sumă de 3.563.116.447 lei, reprezentând obligaţiile bugetare;
- a constatat scutirea la plată a sumei de 1.101.620.805 lei, reprezentând majorări de întârziere şi penalităţi acordate de către Consiliul Local Apahida, prin H.C.L. nr. 5 din 27 februarie 2003;
- a obligat pârâta SC R. SRL Sânnicoara, la plata sumei de 421.854.347 lei, reprezentând majorări de întârziere şi penalităţi în favoarea Consiliului Local Apahida;
- a constatat stinse prin plată, obligaţiile ce au făcut obiectul capătului 2 şi 3 al actului de sesizare;
- a dispus luarea măsurilor asigurătorii, până la concurenţa sumei de 421.854.347 lei faţă de pârâtă, pe care a obligat-o şi la plata sumei de 200.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 19 lit. c) din Legea nr. 94/1992, modificată şi republicată prin Legea nr. 77/2002, s-a efectuat un control la SC R. SRL, Sânnicoară, societate comercială cu capital integral privat, de către organele Curţii de Conturi - Camera de Conturi Cluj, împreună cu reprezentanţii Consiliului Local Apahida.
Urmare a acestui control, prin actul de sesizare întocmit de către Procurorul financiar, s-a solicitat obligarea agentului economic la plata următoarele sume, ca obligaţii fiscale către bugetul local:
- suma de 1.994.845.588 lei, cu titlu de impozit pe clădiri şi construcţii speciale, datorat pentru 1 ianuarie 2000 - 15 septembrie 2000, cu majorări de întârziere aferente în sumă de 1.428.093.047 lei, calculate până la 30 septembrie 2002 şi în continuare, până la achitarea debitului şi penalităţi legale în sumă de 113.525.670 lei;
- suma de 2.425.703 lei, majorări de întârziere la plata impozitului pe teren;
- suma de 21.438.240 lei, taxă pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afişaj şi reclamă datorată pe anii 2000 şi 2002, cu majorările de întârziere, în sumă de 2.504.167 lei, calculate până la 30 septembrie 2002 şi în continuare, până la achitarea debitului, cu penalităţi în sumă de 284.073 lei.
Instanţa a constatat existenţa abaterilor fiscale constatate, apreciind că prejudiciul în cauză a fost corect stabilit, este real şi cert şi a luat act de înlesnirile pe care autoritatea administrativă locală a înţeles să le acorde, pentru considerentul că acest agent economic prezintă interes local prin crearea de locuri de muncă şi prin aportul la veniturile bugetului local.
Împotriva sentinţei a formulat recurs jurisdicţional, SC R. SRL Sânnicoară.
Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 404 din 12 iunie 2003, a admis recursul jurisdicţional, a constatat recuperarea prejudiciului în sumă de 421.854.347 lei, prin plată, conform O.P. nr. 11913 şi nr. 11914 din 23 aprilie 2003 şi a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii înfiinţate asupra bunurilor recurentei, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Şi această din urmă hotărâre a fost atacată, în termen legal, cu recurs, de către SC R. SRL Sânnicoara.
Ca prim motiv de recurs, de ordine publică, recurenta a invocat necompetenţa materială şi personală a organelor Curţii de Conturi să efectueze control la o societate cu capital integral privat, dat fiind că prevederile art. 19 lit. c) din Legea nr. 94/1992 au fost declarate neconstituţionale. În subsidiar recurenta a susţinut şi argumentat nelegalitatea şi netemeinicia deciziei atacate, în ceea ce priveşte soluţia dată pe fondul cauzei.
Cum însă, Curtea a pus în prealabil în discuţia părţilor, competenţa materială a organelor Curţii de Conturi, de a controla activitatea financiar-fiscală a recurentei, urmează a fi examinată această chestiune, care constituie un motiv de casare de ordine publică.
Astfel, prin Decizia nr. 463 din 4 decembrie 2003 (M. Of. nr. 43/19.01.2004), Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 lit. c) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 77/2002.
În conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) teza I din actuala Constituţie a României, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, iar potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, în vigoare la momentul controlului, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Întrucât controlul a fost efectuat în cauză în octombrie 2002, în considerarea dispoziţiilor constituţionale mai sus specificate, s-au încălcat prevederile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 28 din 23 februarie 1999 (M. Of. nr. 178/26.04.1999), prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992, care consacrau soluţia de principiu reluată în noua reglementare a art. 19 lit. c) din Legea nr. 94/1992.
Se statua, astfel, că prevederile Legii nr. 94/1992, prin care se reglementa controlul Curţii de Conturi, asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale persoanelor juridice, din afara celor menţionate în art. 18 din Legea nr. 94/1992, încalcă prevederile Constituţiei.
Având în vedere că recurenta nu se încadrează în sfera persoanelor juridice menţionate în art. 18 din Legea nr. 94/1992, republicată, rezultă că organele Curţii de Conturi au efectuat controlul în speţă, în anul 2002, în mod nelegal, întrucât textul legal care le permitea exercitarea acestui control la o unitate cu capital privat, a fost declarat neconstituţional, încă din anul 1999.
În considerarea celor expuse, având în vedere că instanţele Curţii de Conturi au menţinut dispoziţii din acte încheiate de organe fără competenţă în materie, pronunţând, astfel, hotărâri nelegale, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va modifica hotărârile instanţelor Curţii de Conturi şi va respinge actul de sesizare al Procurorului financiar privind pe recurentă şi Consiliul Local Apahida, pentru suma de 3.563.116.448 lei, reprezentând obligaţii bugetare.
Dezlegarea dată recursului face de prisos examinarea motivelor de casare/modificare vizând fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC R. SRL Sânnicoara Apahida, judeţul Cluj, împotriva deciziei nr. 404 din 12 iunie 2003, a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională.
Modifică Decizia atacată şi sentinţa nr. 11 din 8 aprilie 2003, a Colegiului jurisdicţional şi respinge actul de sesizare al Procurorul financiar, privind pe SC R. SRL Sânnicoara şi Consiliul Local Apahida, pentru suma de 3.563.116.448 lei reprezentând obligaţii bugetare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1080/2005. Contencios. Anulare parţială H.G.... | ICCJ. Decizia nr. 1082/2005. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
