ICCJ. Decizia nr. 1126/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea în contencios administrativ, reclamantul C.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând anularea hotărârii nr. 8624 din 8 ianuarie 2004, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și obligarea autorității pârâte la acordarea drepturilor prevăzute de sus-menționata lege.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a născut în perioada refugiului, din părinți care s-au refugiat în urma Dictatului de la Viena, dobândind același statut personal cu al acestora, anume statutul de refugiat.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 129/PI din 9 martie 2004, a admis acțiunea formulată de C.M., a anulat hotărârea nr. 8624 din 8 ianuarie 2004 și a obligat pârâta să emită o hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 aprilie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul s-a născut în timpul refugiului, iar din momentul nașterii sale dobândește același statut, ca și părinții săi, suferind vexațiunile morale și materiale rezultate din condiția de persoană refugiată/strămutată, cu toate consecințele decurgând din aceasta.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut în esență că reclamantul nu a dovedit calitatea de persoană strămutată în altă localitate, întrucât în cursul anului 1942, când s-au strămutat părinții săi, petentul nici nu era conceput, astfel că nu se poate prezuma că beneficiază de același statut, ca și al părinților săi, deoarece s-a născut la un interval de 21 de luni ulterioare strămutării.
Recursul este nefondat.
Este incontestabil că reclamantul C.M. s-a născut la 1 aprilie 1944, în localitatea Stejarul, localitate în care părinții săi au fost refugiați din Ardealul de Nord.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate în dispozițiile normative menționate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.
în cauză este necontestat că reclamantul, s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, și, deci, a suferit aceleași prejudicii pe care le-a suferit și familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Cu această motivare, soluția curții de apel este legală și temeinică, recursul fiind respins ca neîntemeiat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1144/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1121/2005. Contencios → |
|---|
