ICCJ. Decizia nr. 1067/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 3 septembrie 2004, reclamanta P.A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 4812 din 23 iulie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivând că s-a născut în timpul refugiului părinților săi, în județul Tulcea, unde familia sa s-a stabilit urmare a schimbului de populație dintre România și Bulgaria, în urma tratatului intervenit în 1940, între cele două țări.
Prin sentința civilă nr. 308 din 15 noiembrie 2004, Curtea de Apel Constanța, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei P.A. și a obligat pârâta să-i recunoască beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut ulterior strămutării părinților săi, ca urmare a persecuțiilor etnice la care au fost supuși și a suferit împreună cu ei, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, solicitând casarea ei și, pe fond, respingerea acțiunii.
în motivarea recursului s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, din moment ce aceasta născându-se în 1944, nu putea beneficia de statutul de persoană strămutată din motive etnice, nefiind născută în 1940, când a avut loc schimbul de populație între România și Bulgaria.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000 beneficiază de drepturile conferite de lege, persoanele, cetățeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au suferit persecuții din motive etnice, fiind refugiate, expulzate sau strămutate, în altă localitate.
Textele legale au avut în vedere persecuțiile etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinții și copii care s-au născut înainte sau în timpul refugiului. în ceea ce privește incidența adresei nr. 3423 din 26 septembrie 2002 a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, așa cum corect a stabilit instanța de fond, aceasta nu este relevantă în cauză, prin natura sa juridică neputând modifica sau completa legea, respectiv Legea nr. 189/2000.
Față de aceste considerente, Curtea a apreciat că dat fiind dispozițiile legale și probatoriile administrate în cauză, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea intimatei-reclamante.
Pentru aceste considerente și constatând că, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea a respins ca nefondat, prezentul recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1121/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 766/2005. Contencios → |
|---|
