ICCJ. Decizia nr. 1147/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 6 august 2003, la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ, sub nr. 1111, reclamanta F. Mureș a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Consiliul Județean Mureș și Consiliul Local al comunei Deda, pentru ca în contradictoriu cu aceștia să se dispună anularea parțială a Anexei nr. 37 din H.G. nr. 964/2002, cu referire la pozițiile 28, 29, 30, 31 și 33 și să se constate dreptul de proprietate asupra imobilelor menționate la aceste poziții.
în motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamantă, că în mod greșit, aceste imobile au fost inventariat în actul atacat, deși există documente care atestă dreptul de proprietate al cooperativei de consum.
Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a invocat excepțiile privind neîndeplinirea procedurii prealabile, tardivității acțiunii, a lipsei calității procesuale active a reclamantei, precum și a necompetenței materiale a instanței privind capătul de cerere al acțiunii prin care s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate.
Aceleași excepții au fost invocate și de pârâtul Consiliul Județean Mureș, precum și intervenientul Ministerul Administrației și Internelor, care a formulat cerere în acest sens.
Curtea de Apel Târgu Mureș, prin sentința civilă nr. 452, pronunțată la 20 octombrie 2003, a respins acțiunea formulată de reclamanta F. Mureș, reținând în conformitate cu art. 187 alin. (1) C. proc. civ., temeinicia excepțiilor.
S-a apreciat că așa -zisa "reclamație" adresată Prefectului Mureș, nu întrunește cerințele prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, situație în care dreptul la acțiune în contencios administrativ este în sens material, inadmisibil.
Pe aspectul tardivității s-a reținut față de momentul publicării în Monitorul Oficial al României, a actului contestat, 17 octombrie 2002, că acțiunea înregistrată la instanța de contencios administrativ, la 6 august 2003, s-a făcut cu depășirea termenului stabilit de Legea nr. 29/1990.
Referitor la capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate, instanța a reținut că nu este competentă material, reclamanta putând să-și valorifice acest drept pe calea acțiunii în revendicare la instanța civilă.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta, invocând nelegalitatea, susținând în motivare că se impune casarea cu trimitere, spre rejudecare, întrucât s-a înaintat reclamația administrativă la Prefectul județului Mureș, acesta fiind reprezentantul Guvernului, potrivit art. 130 din Legea nr. 215/2001.
în ce privește tardivitatea acțiunii, recurenta a susținut că, de asemenea, s-a încadrat în prevederile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.
Recursul este fondat.
înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele dosarului, în raport cu criticile formulate, a constatat că recurenta a formulat reclamația administrativă, prealabilă sesizării instanței de contencios administrativ, că această condiție, prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, a fost îndeplinită, chiar dacă sesizarea a fost îndrumată la alt compartiment.
Potrivit art. 130 din Legea nr. 215/2001, Prefectul este numit de Guvern, este reprezentantul acestuia, astfel că demersul procedural a fost îndeplinit, cu atât mai mult, cu cât rezultă că acesta, la rândul său, a înaintat reclamația la Guvern.
Și critica referitoare la excepția de tardivitate este întemeiată, rezultând că acțiunea a fost introdusă la instanța de contencios, după recursul grațios, cu respectarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.
Urmează ca o consecință a admiterii recursului și a casării sentinței, cu trimitere, spre rejudecare, ca instanța să analizeze fondul acțiunii, în raport cu prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1379/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1156/2005. Contencios → |
|---|
