ICCJ. Decizia nr. 1308/2005. Contencios. Anulare decizie M.F. şi acte vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1308/2005
Dosar nr. 3176/2003
Şedinţa publică din 1 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 31 august 2001, reclamanta SC U.R. SRL Bucureşti a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, Autoritatea Naţională a Vămilor şi Biroul Vamal Olteniţa, solicitând anularea deciziei nr. 1178 din 30 iulie 2001 şi a actelor constatatoare nr. 14 - 20 din 11 septembrie 1998 şi obligarea pârâţilor la restituirea sumei de 819.250.847 lei, achitată cu titlu de taxe vamale.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în baza declaraţiilor vamale nr. 121 - 127 din 9 octombrie 1997, a importat în regim de admitere temporară, echipamente necesare construcţiei fabricii de bere T. din România, termenul de încheiere a operaţiunilor fiind 1 septembrie 1998.
Reclamanta a precizat că pentru importurile în cauză nu datorează taxe vamale, întrucât beneficiază de exceptare de la plata acestora, în baza HG nr. 1291/1996, în care sens societatea a obţinut de la Ministerul Comerţului, licenţa nr. 100302 din 23 decembrie 1996.
Sentinţa pronunţată în primă fază procesuală, nr. 1719 din 13 decembrie 2001, a Curţii de Apel Bucureşti, prin care a fost admisă acţiunea, a fost casată cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, în vederea citării organelor vamale.
Prin cererea depusă la 20 mai 2003, reclamanta şi-a precizat acţiunea, solicitând ca suma ce urmează a fi restituită, să fie actualizată în raport cu rata inflaţiei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr. 1004 din 26 iunie 2003, prin care a admis acţiunea, a anulat actele administrative contestate şi a dispus obligarea pârâţilor, să restituie reclamantei, suma de 819.250.847 lei, actualizată în raport cu rata inflaţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la data înregistrării declaraţiilor vamale pentru acordarea regimului de import suspensiv, erau în vigoare HG nr. 196/1997 şi HG nr. 1291/1996, acte normative în baza cărora bunurile importate de reclamantă, erau exceptate de la plata taxelor vamale.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, Ministerul Finanţelor Publice şi Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâţii au învederat că, întrucât reclamanta nu a încheiat regimul de admitere temporară în termenul aprobat, sunt aplicabile prevederile art. 95 alin. (2) C. vam., potrivit cărora autoritatea vamală poate dispune din oficiu încheierea regimului vamal suspensiv.
Recurenţii au mai arătat că şi în ipoteza în care s-ar considera că societatea poate beneficia de prevederile HG nr. 1292/1996 şi ale HG nr. 196/1997, scutirea de plată ar opera numai pentru taxele vamale, nu pentru întreaga datorie vamală, reclamanta urmând să plătească T.V.A. aferentă.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 301, 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge ambele recursuri, cel declarat de Ministerul Finanţelor Publice, ca nefondat, iar cel al Autorităţii Naţionale a Vămilor, ca fiind formulat cu depăşirea termenului legal, deci tardiv.
Astfel, sentinţa a fost comunicată autorităţii vamale, la data de 28 iulie 2003, recursul fiind depus la 15 august 2003, data poştei, cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Referitor la cel de-al doilea recurs, criticile formulate nu sunt întemeiate.
Este reală susţinerea pârâtului privind faptul că importul a fost efectuat în regim de admitere temporară şi că reclamanta a depăşit termenul aprobat, astfel încât Biroul Vamal Olteniţa a procedat la încheierea din oficiu a regimului suspensiv şi la amendarea societăţii.
Reclamanta a susţinut şi instanţa a împărtăşit acest punct de vedere, că la data înregistrării declaraţiilor vamale de import nr. 121 - 127, respectiv la 9 octombrie 1997, organul vamal a refuzat să recunoască dreptul societăţii de a beneficia de scutire de plata taxelor vamale, fiind, astfel, nevoită să solicite regimul admiterii temporare.
Din actele dosarului rezultă că reclamantei îi fusese eliberată de către Ministerul Comerţului, licenţa nr. 100302 din 23 decembrie 1996, prin care i-a fost autorizată efectuarea importului exceptat de la plata taxelor vamale, conform HG nr. 1291/1996, până la 31 decembrie 1997.
Deşi ulterior a fost abrogată HG nr. 1291/1996, licenţa de import eliberată reclamantei era valabilă pentru exceptarea de la plata taxelor vamale, HG nr. 196/1997 prevăzând expres că licenţele emise rămân în vigoare până la 31 decembrie 1997.
Aşadar, la data de 9 octombrie 1997, când au fost înregistrate declaraţiile vamale, mărfurile importate de reclamantă erau exceptate de la plata taxelor vamale.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs, privind confuzia dintre taxe vamale şi datorie vamală, nu este fondat, actele constatatoare încheiate de organul vamal, la 4 septembrie 1998, calculând în sarcina reclamantei, suma de 819.250.847 lei, reprezentând taxe vamale cuvenite bugetului de stat.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea, constatând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, va respinge ca nefondat, recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 1004 din 24 iunie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca tardiv formulat.
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 13/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1309/2005. Contencios. Schimbare sanctiune... → |
|---|
