ICCJ. Decizia nr. 131/2005. Contencios. Anulare H.G. nr. 279 / 1990. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 131/2005
Dosar nr. 6255/2004
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 42/2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins acţiunea formulată de reclamanţii S.E., S.M., M.I. şi V.G., împotriva pârâţilor Guvernul României şi Ministerul Economiei şi Comerţului, având ca obiect anularea sau modificarea HG nr. 1041/2003 privind unele măsuri de reglementare a facilităţilor fiscale acordate pensionarilor din sectorul energiei electrice.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, dispoziţiile art. 3 din HG nr. 1041/2003, care condiţionau beneficiul cotei gratuite de energie electrică, de faptul prevederii în contractele colective de muncă, a acestui beneficiu, au fost înlăturate prin HG nr. 1461/2003, dată pentru modificarea primei hotărâri de Guvern (1041). Deoarece în HG nr. 1461/2003, condiţia includerii facilităţilor de plată nu mai este identică, ea referindu-se numai la persoanele pensionate după data de 30 septembrie 2000 şi cum reclamanţii s-au pensionat anterior acestei date, rezultă că nu au interes în promovarea unei astfel de acţiuni.
Împotriva hotărârii curţii de apel, au declarat recurs doi dintre reclamanţi, respectiv S.E. şi S.M., criticând-o pentru următoarele considerente:
Beneficiul facilităţilor la consumul casnic de energie electrică acordat persoanelor pensionate care au lucrat cel puţin 15 ani în unităţile aparţinătoare fostului Minister al Energiei Electrice, a fost dobândit prin HG nr. 279/1990, „pe durata vieţii", astfel încât el nu mai poate fi ulterior revocat, nici direct printr-un act normativ şi nici indirect, prin îngrădirea ori condiţionarea acordării lui, de bunăvoinţa unor societăţi comerciale ori de principiile care guvernează economia de piaţă.
Faptul adoptării HG nr. 1461/2003, în opinia recurenţilor, nu are relevanţă, deoarece drepturile dobândite de ei în baza HG nr. 279/1990, le-au fost anulate şi nu au fost redobândite după intrarea în vigoare a HG nr. 1461/2003, astfel încât problema acestora nu a fost rezolvată. De aceea, este necesar a se introduce în această din urmă hotărâre de Guvern, o completare, în sensul că „persoanele care au beneficiat de facilităţile prevăzute de HG nr. 279/1990, îşi menţin drepturile pe toată durata acordării acestora".
Examinând recursul reclamanţilor, atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 3041 C. proc. civ., se constată că acesta este nefondat, iar hotărârea judecătorească este legală şi temeinică.
În mod corect a reţinut instanţa de fond, faptul că, din moment ce dispoziţiile art. 3 din hotărârea de guvern atacată (HG nr. 1041/2003), care condiţionau beneficiul de cotă gratuită la consumul casnic de energie electrică, de includerea acesteia în contractul colectiv de muncă, au fost înlăturate prin HG nr. 1461/2003, rezultă că acţiunea reclamanţilor nu mai are obiect.
Includerea unei menţiuni speciale în sensul dorit de recurenţi, în HG nr. 1461/2003, care să prevadă în mod expres menţinerea drepturilor dobândite în baza HG nr. 279/1990, este superfluă.
Pe de altă parte, aşa după cum corect reţine instanţa fondului, a se face trimitere la un act normativ nepublicat (HG nr. 279/1990), ar însemna încălcarea cu bună ştiinţă a prevederilor constituţionale referitoare la obligativitatea publicării acestuia pentru a putea produce efecte, precum şi art. 10 din Legea nr. 24/2000.
Faptul că, în Constituţia din anul 1991, la care fac referire recurenţii, în motivele de recurs, este inclusă prevederea potrivit căreia, actele normative „în vigoare se menţin", trebuie înţeles că, făcând referire la acele acte normative care îndeplineau condiţiile legii, pentru a fi considerate ca fiind în vigoare.
În consecinţă, în situaţia în care obiectul acţiunii îl constituie cererea reclamanţilor de modificare ori anulare, completare a HG nr. 1041/2003, hotărâre care a fost deja modificată într-un astfel de mod în care, drepturile recurenţilor nu sunt lezate, instanţa de fond nu avea obligaţia de a se ocupa de existenţa ori nu în concret, a drepturilor individuale ale reclamanţilor.
O astfel de cerere nu a fost formulată, astfel încât, urmează a se reţine că nu există nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., situaţie în care, conform art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.E. şi S.M. împotriva sentinţei civile nr. 42 din 25 februarie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 129/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1314/2005. Contencios → |
|---|
