ICCJ. Decizia nr. 1314/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1314/2005
Dosar nr. 1651/2004
Şedinţa publică din 1 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 19 august 2003, reclamantul Y.X. a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor - Autoritatea pentru Străini, solicitând obligarea pârâtului la prelungirea dreptului de şedere în România şi anularea dispoziţiei de părăsire a teritoriului nr. 98/869669 din 17 februarie 2003.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că se află în România, din anul 1995, în scop de afaceri şi, deşi îndeplineşte condiţiile legale de a-i fi prelungit dreptul de şedere, pârâtul a refuzat în mod nejustificat, dispunând, totodată, şi măsura părăsirii teritoriului ţării.
Prin sentinţa civilă nr. 1989 din 15 noiembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis excepţia invocată de pârât şi a respins acţiunea, pentru autoritatea de lucru judecat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că există identitate de obiect, cauză şi părţi faţă de sentinţa nr. 979 din 23 iunie 2003, a aceleiaşi instanţe, prin care s-a respins acţiunea.
Împotriva sentinţei a declarat recurs în termenul legal, reclamantul Y.X., fără, însă, a-l şi motiva, potrivit prevederilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ.
La termenul fixat pentru judecarea recursului, 1 martie 2005, reclamantul a precizat că nemotivarea cererii s-a datorat necomunicării hotărârii, instanţa de fond apreciind în mod nelegal că sentinţa ar fi irevocabilă.
În acelaşi sens, reclamantul a depus concluzii scrise ce urmează a fi considerate ca motive de nelegalitate şi netemeinicie ale sentinţei formulate cu respectarea prevederilor art. 303 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la data comunicării hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Examinând recursul declarat, în raport cu prevederile art. 303 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va constata nulitatea cererii formulate de reclamantul Y.X.
Deşi sentinţa civilă nr. 1989 din 25 noiembrie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, nu a fost comunicată reclamantului, instanţa apreciind că hotărârea nu este supusă recursului, Curtea constată că după trimiterea dosarului la instanţa ierarhic superioară (la 27 ianuarie 2004), reclamantul a solicitat la data de 6 iulie 2004, eliberarea unui certificat privind obiectul, părţile şi cauza litigiului, indicând şi termenul fixat pentru judecarea litigiului, 11 ianuarie 2005, când pricina s-a amânat pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului.
În consecinţă, Curtea reţine că încă de la data de 6 iulie 2004, reclamantul a luat cunoştinţă de conţinutul sentinţei, având obligaţia de a motiva recursul, în termen de 15 zile. Întrucât, motivarea recursului, prin concluziile scrise, a fost depusă de-abia la 1 martie 2005, iar în cauză nu subzistă motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu, Curtea va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul, recursul declarat de Y.X., împotriva sentinţei civile nr. 1989 din 25 noiembrie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 131/2005. Contencios. Anulare H.G. nr. 279 /... | ICCJ. Decizia nr. 1345/2005. Contencios. Modificare H.G.... → |
|---|
