ICCJ. Decizia nr. 1346/2005. Contencios.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1346/2005
Dosar nr. 6837/2004
Şedinţa publică din 1 martie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 14 septembrie 2001, reclamanta SC G.C. SRL Bucureşti a solicitat anularea deciziei nr. 1037 din 9 iulie 2001, emisă de Ministerul Finanţelor, anularea actelor de constatare nr. 52 - nr. 79 din 3 iunie 1997, emise de Biroul Vamal Băneasa, privind plata taxelor vamale suplimentare, de 620.919.045 lei, exonerarea de plata acestor taxe, restituirea sumei de 620.919.045 lei, reactualizată cu indicele de inflaţie, plus cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii s-a arătat că: în perioada februarie - iunie 1997, reclamanta a importat din Turcia, drojdie M.M., cu denumirea de Gramex şi denumirea ştiinţifică Saccharomyces Cerevisiae - produsul fundamental drojdie activă de cultură, pentru care a achitat taxele vamale cuvenite, de 33%; ulterior, Vama Băneasa, în mod greşit a recalculat taxele vamale, precizând că produsul este drojdie de panificaţie, pentru care taxele vamale sunt de 66% şi a obligat pe reclamantă, la diferenţa de taxe vamale, inclusiv T.V.A., de 620.919.045 lei; că produsul a fost verificat de Institutul de Chimie Alimentară Bucureşti, organ abilitat la acea vreme, de Direcţia Generală a Vămilor, în vederea verificării încadrării vamale şi Institutul de Chimie Alimentară, prin adresa nr. 3286 din 26 noiembrie 1997, a stabilit că este produs Gramex, drojdie activă de cultură.
Prin sentinţa nr. 25/2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, acţiunea a fost admisă. Instanţa a reţinut, pe baza actelor depuse la dosar, a examenului de laborator efectuat la Institutul de Chimie Alimentară, a expertizei tehnice de specialitate industrie alimentară, a expertizei contabile, că produsul importat a fost drojdie de tipul Saccharomyces, drojdie activă de cultură, cu largă utilizare în industria alimentară, pentru care taxele vamale sunt de 33%, şi nu de 66%. Ca urmare, s-au anulat actele atacate şi s-a dispus restituirea către reclamantă, a sumei de 2.593.311.628 lei, reprezentând suma de 620.919.045 lei, actualizată, plus 30.000.000 lei, cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 252/2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, pronunţată în fond după casarea sentinţei civile nr. 25/2002, a aceleiaşi instanţe, de către Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 3443/2002, acţiunea a fost admisă, astfel cum se dispusese şi prin sentinţa civilă nr. 25/2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Prin Decizia nr. 714 din 19 februarie 2004, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, au fost admise recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 252/2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, s-a casat sentinţa şi în fond, s-a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut că reclamanta a importat în perioada februarie - iunie 1997, drojdie de panificaţie, respectiv 1400 de cutii, fiecare cutie conţinând 24 de calupuri, fiecare în greutate de câte 500 g, prezentare definitorie pentru drojdia de panificaţie, în acelaşi sens fiind adresa nr. 3286/1997, a Institutului de Chimie Alimentară şi buletinul de analiză emis de acelaşi institut.
La data de 31 mai 2004, SC G.C. SRL Bucureşti a luat cunoştinţă de Decizia mai sus precizată, astfel cum rezultă din cererea depusă în dosarul nr. 1868/2003, al Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, în care s-a pronunţat Decizia nr. 714/2004.
Împotriva deciziei nr. 714/2004, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, reclamanta, la data de 10 iunie 2004, a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei în anulare s-a arătat în esenţă că hotărârea a fost dată în baza unei greşeli materiale, întrucât instanţa de recurs a preluat eronat concluziile buletinului de analiză emis de Institutul de Chimie Alimentară, conţinutul adresei nr. 3286/1997, a Institutului de Chimie Alimentară şi unele date din înscrisurile emise de autoritatea vamală.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea contestaţiei în anulare, Curtea constată că cererea este fondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., hotărârea instanţei de recurs poate fi atacată cu contestaţie în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
În sensul textului citat, „greşeală materială" este acea eroare pe care o comite instanţa, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale, care determină soluţia pronunţată.
În cauza de faţă, instanţa de recurs a reţinut că în actele pe care le-a precizat (buletinul de analiză şi adresa nr. 3286/1997 ale Institutului de Chimie Alimentară), drojdia importată este menţionată ca „drojdie de panificaţie" şi drept urmare, încadrarea tarifară este 22.01.39, şi nu 21.02.10.90, corespunzătoare drojdiei de cultură, astfel încât taxele vamale sunt de 66%, şi nu de 33%.
Verificând cele două acte, Curtea reţine că într-adevăr, instanţa de recurs a preluat greşit concluziile buletinului de analiză şi menţiunile din adresa nr. 3286/1997, acte emise de Institutul de Chimie Alimentară.
Astfel, în buletinul de analiză se menţionează că produsul importat este Drojdie G- - M.M., Saccharomyces cervisiae, iar la rubrica „Observaţii", din finalul buletinului de analiză, se consemnează că produsul G. - M.M., Saccharomyces cervisiae, conţinând un număr de 34,5 x 109 celule vii de drojdie din genul Saccharomyces/g de produs, se încadrează din punctul de vedere organoleptic, fizico-chimic şi microbiologic, în normele în vigoare".
În adresa nr. 3286/1997, a Institutului de Chimie Alimentară, se face menţiunea în finalul textului că „produsul „G.", ca, de altfel, toate drojdiile din aceeaşi specie, Saccharomyces cervisiae, pentru care nu este specificată subspecia şi domeniul strict de utilizare, sunt considerate, din punct de vedere ştiinţific şi tehnologic, drojdii active de cultură".
Faţă de conţinutul acestor acte, este evidentă eroarea materială comisă de instanţă, care a reţinut că actele respective se referă la drojdie de panificaţie, în realitate ele referindu-se la drojdii active, de cultură.
Această greşeală materială a fost determinantă în pronunţarea deciziei, întrucât pentru drojdia de panificaţie taxele vamale sunt de 66%, astfel cum a fost obligată reclamanta să plătească prin actele contestate. Ca urmare, acţiunea a fost în mod eronat respinsă ca urmare a admiterii greşite a recursurilor declarate de Ministerul Finanţelor Publice şi de Direcţia Generală a Vămilor.
Pentru motivele arătate, contestaţia în anulare va fi admisă, Decizia nr. 714/2004 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, va fi anulată şi vor fi rejudecate recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice şi de Direcţia Generală a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 252/2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Se reţine că prin motivele de recurs, cele două recurente au arătat în esenţă că, potrivit declaraţiilor vamale de import, reclamanta a importat drojdie de panificaţie; că potrivit art. 40 din HG nr. 626/1997 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, declaraţia vamală are valoarea unei declaraţii pe proprie răspundere în ceea ce priveşte exactitatea datelor înscrise; că reclamanta nu a solicitat rectificarea declaraţiilor vamale conform art. 43 din actul normativ menţionat, în acelaşi sens fiind şi prevederile art. 40 din HG nr. 1114/2001.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursurilor în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că sentinţa civilă nr. 252/2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, este legală şi temeinică.
Din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta, în perioada februarie - iunie 1997, a importat drojdie M.M. - G., cu denumirea ştiinţifică Saccharomyces cervisiae, drojdie activă de cultură, pentru care a achitat taxe vamale de 33%.
Declaraţiile vamale de import au fost completate de SC R. şi SC C.I. SA, comisionari vamali acreditaţi de Direcţia Generală a Vămilor, conform HG nr. 149/1996, care au menţionat greşit „drojdie de panificaţie", deşi această denumire nu era trecută în facturi, în care se menţiona „yeast" (drojdie). Codul tarifar 2102.10.90. a fost, însă, precizat, acesta corespunzând drojdiilor de cultură.
Ca urmare a menţiunilor din declaraţiile vamale de import, organele vamale au recalculat taxele vamale pentru produsul „drojdie de panificaţie", taxele fiind de 66%.
Din buletinul de analiză al Institutului de Chimie Alimentară, din adresa nr. 3286/1997 a Institutului de Chimie Alimentară şi din conţinutul raportului de expertiză tehnică de specialitate industrie alimentară, rezultă că produsul importat a fost drojdie de cultură, pentru care taxele vamale sunt de 33%, astfel cum a achitat iniţial reclamanta.
Acest tip de drojdie este folosit în industria berii, a alcoolului etilic, a vinului, în panificaţie, ş.a. şi este o drojdie presată.
Expertul a menţionat că dacă ar fi fost drojdie, numai pentru panificaţie, furnizorul trebuia să definească exact produsul, ceea ce nu a făcut.
Menţiuni şi în acelaşi sens se află şi în adresa nr. 3286/1997 (pct. 3 din actul menţionat), a Institutului de Chimie Alimentară.
Aşadar, conform probelor de specialitate precizate, produsul importat de reclamantă, Gramex Saccharomyces cervisiae, pentru care nu este specificată subspecia şi domeniul strict de utilizare, este drojdie activă de cultură, încadrată la poziţia tarifară 21.02.10.90., pentru care taxele vamale datorate sunt de 33%.
Organele vamale au reproşat reclamantei, că nu a solicitat rectificarea D.I.V., conform art. 43 din HG nr. 626/1997. Or, la momentul importurilor (februarie - iunie 1997) nu era în vigoare HG nr. 626/1997 (M. Of. nr. 271 bis/9.10.1997). La data importurilor era în vigoare Regulamentul vamal din 1981, care în art. 75, instituia doar o posibilitate, şi nu o obligaţie din partea importatorului, de a solicita rectificarea D.V.I., iar potrivit Codului vamal din 1978, în vigoare la data importurilor, organele vamale erau cele în sarcina cărora cădea obligaţia de a verifica realitatea datelor din D.I.V. şi concordanţa lor cu mărfurile ca atare (art. 20), avându-se în vedere facturile şi certificatele de calitate, conform art. 10 din OG nr. 26/1993.
Faţă de cele mai sus reţinute, recursurile vor fi respinse ca nefondate, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de SC G.C. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 714 din 19 februarie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Anulează Decizia contestată.
Respinge recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice şi de Direcţia Generală a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 252/2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1345/2005. Contencios. Modificare H.G.... | ICCJ. Decizia nr. 1358/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
