ICCJ. Decizia nr. 1386/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1386/2005
Dosar nr. 4932/2003
Şedinţa publică din 3 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 406/CA/2003 - P, pronunţată la data de 13 octombrie 2003, în dosarul nr. 2557/CA/2003, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Oradea, împotriva Ministerului Sănătăţii şi Familiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că societatea comercială reclamantă a solicitat prin acţiune, anularea anexei la Ordinul Ministerului Sănătăţii şi Familiei nr. 350/2003, ca fiind nelegală, în raport cu prevederile art. 15 alin. (1) Legea nr. 629/2001 şi prevederile OUG nr. 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice.
În considerentele soluţiei de respingere a acţiunii, instanţa de fond a motivat, în esenţă, că, pe de o parte, Ordinul Ministerului Sănătăţii şi Familiei nr. 350/2003 şi anexa acestuia, au fost emise în baza şi pentru punerea în executare a prevederilor art. 21 pct. 2 din OUG nr. 195/2002 şi că, pe de altă parte, reclamanta nu a dovedit şi nici nu a indicat dreptul legal care i-ar fi fost vătămat prin ordinul atacat.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, SC A. SRL Oradea, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că instanţa de fond a considerat în mod greşit că, în cauză, nu sunt aplicabile şi prevederile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 629/2001, ordinul atacat nefiind emis împreună cu Ministerul Sănătăţii şi Familiei, cu Colegiului Medicilor din România.
Recursul este nefondat.
Ordinul nr. 350/2003 a fost emis de ministrul sănătăţii şi familiei, pentru modificarea Ordinului nr. 87/2003, emis de acelaşi ministru, pentru aprobarea listei afecţiunilor medicale incompatibile cu calitatea de conducător de autovehicule sau tramvaie şi a listei substanţelor cu efect psihoactiv, contraindicate conducătorilor de autovehicule şi tramvaie (produse sau substanţe stupefiante ori medicamente cu efecte similare acestora).
Acest ordin a fost emis în temeiul şi pentru organizarea executării prevederilor art. 1 alin. (2), ale art. 21 alin. (2) şi ale art. 22 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Or, potrivit art. 21 alin. (2) din această ordonanţă de urgenţă, lista cu afecţiunile medicale incompatibile cu calitatea de conducător de autovehicule sau tramvaie, se stabileşte prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Astfel fiind, în mod judicios a reţinut instanţa de fond, că prevederile art. 15 alin. (1) din OG nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale, aprobate prin Legea nr. 629/2001, nu sunt aplicabile în cauză, cum greşit a susţinut societatea comercială.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 15 alin. (1), Ministerul Sănătăţii şi Familiei era obligat ca, împreună cu Colegiul Medicilor din România, să elaboreze în termen de 30 de zile, normele deontologice de aplicare a acestei ordonanţe.
Or, aşa cum s-a arătat mai sus, Ordinul nr. 350/2003 a fost emis în baza şi pentru organizarea punerii în executare a prevederilor art. 21 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, care dispun ca ministrul sănătăţii să emită ordinul de aprobare a listei respective, ceea ce s-a întâmplat şi în cazul de faţă.
De asemenea, în mod judicios a reţinut instanţa de fond că, prin ordinul atacat nu a fost încălcat nici un drept recunoscut de lege, în favoarea societăţii reclamante, pe care aceasta nu l-a dovedit şi, de altfel, nici nu l-a indicat.
În concluzie, recursul va fi respins, soluţia instanţei de fond şi actul administrativ atacat, fiind legale şi temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A. SRL Oradea, împotriva sentinţei nr. 406/CA/2003 - P din 13 octombrie 2003, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1378/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1393/2005. Contencios → |
|---|
