ICCJ. Decizia nr. 1404/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1404/2005
Dosar nr. 8061/2004
Şedinţa publică din 3 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul F.F. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 14284 din 13 mai 2004, prin care i s-a respins cererea pentru recunoaşterea calităţii de refugiat şi acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că, deşi a justificat cu acte, faptul că s-a refugiat împreună cu familia, cererea i-a fost respinsă.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 957 din 23 septembrie 2004, a admis cererea reclamantului F.F., a dispus anularea hotărârii nr. 14284 din 13 mai 2004, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, obligând pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 23 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul împreună cu părinţii şi fratele său, s-au refugiat din Braşov, în Budapesta - Republica Ungară, întrucât tatăl, care era angajat la I.A.R. Braşov, a fost obligat să se mute cu serviciul în Ungaria. Astfel fiind nevoiţi să părăsească localitatea de domiciliu, au suferit prejudicii din acest motiv.
La revenirea în ţară s-au stabilit în oraşul Târgu Secuiesc.
Aceste împrejurări, reclamantul le-a dovedit cu declaraţiile martorilor R.J. şi K.L.
Împotriva hotărârii sus-menţionate a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut în esenţă că, în cauză, schimbul de domiciliu al reclamantului nu a fost datorat persecuţiei etnice.
Or, dovedirea persecuţiei etnice este esenţială pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Rezultă, aşadar, condiţia esenţială a acordării drepturilor prevăzute de legea precitată, şi anume, persecuţia etnică.
Or, potrivit declaraţiilor autentificate ale martorilor R.J. şi K.L., reclamantul F.F. s-a refugiat împreună cu părinţii şi fratele său, din municipiul Braşov - România, în Budapesta - Republica Ungară, întrucât tatăl său, care era angajat la I.A.R. Braşov, a fost obligat să se mute cu serviciul în Ungaria.
Astfel că nu se verifică îndeplinirea condiţiilor impuse de Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor instituite prin această lege.
Se constată, aşadar, că prima instanţă a făcut o apreciere eronată a probelor administrate, pronunţând o hotărâre netemeinică şi nelegală, care urmează să fie casată, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 957 din 23 septembrie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea reclamantului F.F.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1393/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1405/2005. Contencios. La declinare de... → |
|---|
