ICCJ. Decizia nr. 1407/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1407/2005
Dosar nr. 7853/2004
Şedinţa publică din 3 martie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 8044, pronunţată la data de 4 noiembrie 2004, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de recurentul C.Ş. şi a casat sentinţa civilă nr. 465, pronunţată la data de 9 iulie 2004, de secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Craiova, admiţând acţiunea formulată de acesta, în sensul că a modificat actul administrativ atacat, în ceea ce priveşte data acordării drepturilor compensatorii, respectiv de la 1 aprilie 2004.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare, recurentul C.Ş., susţinând, în esenţă, că instanţa de recurs, admiţând în parte recursul său, a omis din greşeală să cerceteze motivul care se referea la confuzia instanţei de fond între perioada 2 mai 1950 - 17 martie 1952, pentru care, într-adevăr, autoritatea competentă i-a recunoscut drepturile acordate de Legea nr. 309/2002, cu perioada 13 martie 1952 - 30 noiembrie 1953, pe care a pretins-o prin acţiune şi pentru care autoritatea competentă i-a respins cererea de acordare a drepturilor corespunzătoare.
Contestaţia în anulare este întemeiată.
Astfel, deşi în cererea de recurs, critica de mai sus apare ca un motiv distinct, din considerentele deciziei nr. 8044 din 4 noiembrie 2004 rezultă că instanţa de recurs a omis, din greşeală, să analizeze şi să soluţioneze recursul, şi prin prisma acestui motiv, care viza temeinicia soluţiei instanţei de fond.
Deci, fiind îndeplinite cerinţele art. 318 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia va fi admisă, iar Decizia nr. 8044 din 4 noiembrie 2004 va fi anulată şi se va proceda la o nouă judecată a recursului.
Prin acţiunea adresată curţii de apel, recurentul-reclamant a cerut ca autoritatea competentă să fie obligată să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 13 martie 1952 - 30 noiembrie 1953, în care a efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Instanţa de fond, respingând acţiunea, a reţinut că perioada de mai sus se regăseşte în Decizia de pensionare nr. 61690 din 17 iunie 2004, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Olt, prin care i s-a acordat suma de 384.750 lei, ca beneficiu al Legii nr. 309/2002.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, reclamantul care, între altele, a susţinut că instanţa de fond a făcut o confuzie şi că în Decizia de pensionare nu se regăseşte perioada pretinsă de el, ci o altă perioadă, pentru care, într-adevăr, autoritatea competentă îi recunoscuse drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, prin hotărârea nr. 5109 din 16 februarie 2004.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, prin hotărârea nr. 5109 din 16 februarie 2004, Casa Judeţeană de Pensii Olt i-a admis recurentului-reclamant, cererea pe care o depusese la 6 noiembrie 2003 şi a constatat că perioada 2 mai 1950 - 17 marte 1952 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, perioadă care, calculată, însumează 1 an, 10 luni şi 15 zile, care se regăseşte inclusă în Decizia de pensionare nr. 61690 din 17 iunie 2004.
Separat, recurentul-reclamant a cerut ca autoritatea competentă să-i recunoască aceleaşi drepturi, şi pentru perioada următoare, 13 martie 1952 - 30 noiembrie 1953, susţinând că a continuat satisfacerea stagiului militar în aceleaşi condiţii.
Prin hotărârea nr. 527 din 10 mai 2004, autoritatea competentă a respins cererea pe care recurentul-reclamant o depusese la data de 16 martie 2004.
Împotriva acestei ultime hotărâri, recurentul-reclamant a formulat contestaţia care a făcut obiectul cauzei soluţionate prin sentinţa civilă nr. 465 din 9 iulie 2004.
Or, într-adevăr, respingând acţiunea cu motivarea că, prin Decizia de pensionare nr. 61690 din 17 iunie 2004, autoritatea competentă i-ar fi recunoscut recurentului-reclamant, drepturile şi pentru cea de-a doua perioadă, instanţa de fond s-a aflat în eroare şi, de fapt, a modificat obiectul cauzei, lăsând nesoluţionată acţiunea care vizează nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii nr. 5827 din 10 mai 2004, adoptată de Comisia de specialitate din cadrul Casei Judeţene de Pensii Olt.
În consecinţă, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată şi cauza va fi trimisă, pentru rejudecare, aceleiaşi instanţe, care urmează să se pronunţe cu privire la actul administrativ atacat: hotărârea nr. 5827 din 10 mai 2004 şi dacă, în perioada 13 martie 1952 - 30 noiembrie 1953, recurentul-reclamant a satisfăcut stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii sau al fostului Minister al Forţelor Armate, concluzie în raport cu care va aprecia incidenţa sau nu a prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de C.Ş., împotriva deciziei nr. 8044 din 4 noiembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe care o anulează.
Rejudecând recursul, îl admite, casează sentinţa nr. 465 din 9 iulie 2004, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1405/2005. Contencios. La declinare de... | ICCJ. Decizia nr. 1408/2005. Contencios. Anulare decizie M.F.P.,... → |
|---|
