ICCJ. Decizia nr. 1604/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1604/2005
Dosar nr. 5137/2004
Şedinţa publică din 11 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ, reclamanta F.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 1963 din 2 mai 2003, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş, motivând că şi în anul 1953, fostul ei soţ s-a aflat într-un detaşament de muncă, beneficiind de aceleaşi drepturi prevăzute de art. 1-3 din Legea nr. 309/2002.
Prin sentinţa civilă nr. 46 din 16 februarie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de F.I., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Mureş.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că în perioada 18 ianuarie 1953 - 31 decembrie 1953, fostul soţ al reclamantei şi-a satisfăcut stagiul militar la o unitate militară, respectiv la U.M. 03642 Sighişoara şi această perioadă a stagiului militar nu poate fi asimilată celei prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs, F.I., motivând, în esenţă, că fostul său soţ a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă, şi în perioada 18 ianuarie 1953 - 31 decembrie 1953.
Recursul este nefondat.
Potrivit menţiunilor făcute în livretul militar al defunctului F.F., rezultă că acesta s-a încorporat la 18 ianuarie 1953, la U.M. 03642 Sighişoara, fiind lăsat la vatră, la data de 31 decembrie 1953.
Această perioadă a stagiului militar nu poate fi asimilată celei prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, care prevede că beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetăţean român, care a satisfăcut stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Fostul soţ al reclamantei şi-a satisfăcut stagiul militar într-o unitate militară, şi nu într-un detaşament de muncă.
Abia în data de 5 iunie 1954, fostul soţ al reclamantei s-a aflat la G.A.S. Drăgăşani, în detaşament de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, până la 14 decembrie 1955, data lăsării la vatră, perioadă pentru care comisia a admis cererea.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.I. împotriva sentinţei civile nr. 46 din 16 februarie 2004 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1602/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1606/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
