ICCJ. Decizia nr. 1612/2005. Contencios. Anulare viză de ieşire din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1612/2005
Dosar nr. 6278/2004
Şedinţa publică din 11 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ, reclamantul B.K., cetăţean sirian, în contradictoriu cu Serviciul Independent de Evidenţă Informatizată a Persoanei - Serviciul Străini şi Emigrări Bucureşti, a solicitat anularea vizei de ieşire din România, emisă de pârât, la 2 aprilie 2002, cu termen de valabilitate la 25 aprilie 2002, prelungirea vizei de şedere în România, pentru întregirea familiei, precum şi suspendarea efectelor vizei de ieşire din România, până la soluţionarea cauzei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că i s-a emis viza B5/VF/64534 din 10 ianuarie 2002, de către Ambasada României la Damasc, cu valabilitate până la data de 10 aprilie 2002, respectiva viză fiindu-i acordată de autorităţi, datorită faptului că îndeplineşte toate condiţiile necesare.
Reclamantul a mai arătat că la 17 mai 1977 s-a căsătorit cu K.N., aceasta având cetăţenie română, căsătoria fiind valabilă şi producându-şi efectele pe teritoriul României, căsătorie din care a rezultat minorul K.H., născută la 25 iunie 1998, împreună cu familia locuind până la 4 ianuarie 2000.
Reclamantul a arătat că la 4 ianuarie 2000 i s-a aplicat o viză de ieşire din România, precum şi interdicţia de a intra pe teritoriul României, pe o perioadă de 6 luni, întrucât a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei fapte penale, iar după ce interdicţia a expirat, s-a adresat autorităţilor române din Siria, în scopul emiterii vizei pentru întregirea familiei, viză care i-a fost acordată, însă la data când această viză a expirat, autorităţile române cărora li s-a adresat în scopul prelungirii vizei, au emis vize de ieşire din România, reclamantul apreciind că prin aceasta este grav vătămat în drepturile sale de cetăţean străin şi părinte şi pe cale de consecinţă, îi sunt vătămate drepturile fiicei sale minore, fiind, astfel, privată de posibilitatea de a fi crescută de ambii părinţi.
Prin sentinţa civilă nr. 593 din 25 martie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamantul B.K., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile prelungirii vizei pentru reîntregirea familiei, având posibilitatea legală, în măsura în care îndeplineşte condiţiile legale, de a solicita viză de lungă şedere pentru întregirea familiei.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, B.K., care a motivat, în esenţă, că a îndeplinit toate cerinţele legale privind emiterea unei vize simbol VF, pentru reîntregirea familiei.
Recursul este nefondat, sentinţa instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
Autoritatea pârâtă avea dreptul să verifice îndeplinirea tuturor condiţiilor de către reclamant, pentru acordarea vizei de şedere în România.
În mod legal i s-a refuzat reclamantului, prelungirea vizei, conform art. 11 lit. d) din Legea nr. 123/2001, acesta fiind arestat, cercetat şi condamnat definitiv prin sentinţa penală nr. 371 din 16 noiembrie 1998, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă şi irevocabilă, prin Decizia penală nr. 195/A din 6 mai 1999, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Se reţine că în mod legal s-a refuzat prelungirea vizei conform art. 11 lit. d) din Legea nr. 123/2001, reclamantul neîndeplinind condiţiile speciale prevăzute în Hotărârea nr. 476/2001.
Nu pot fi reţinute nici motivele invocate de recurent privind Aplicarea Tratatului pentru drepturile copilului, deoarece dreptul general al copilului de a nu fi separat de părinţii săi, este circumscris îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 28 lit. l) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 123/2001, iar în cauză, reclamantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea specială nr. 123/2001, pentru a-i fi prelungită viza de şedere.
Faţă de cele ce preced, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.K. împotriva sentinţei civile nr. 593 din 25 martie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1611/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1613/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
