ICCJ. Decizia nr. 1826/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1826/2005
Dosar nr. 44/2005
Şedinţa publică din 21 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 27 aprilie 2004, reclamanta P.V. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 8614/7891 din 20 octombrie 2003, emisă de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a fost deportată din Basarabia, împreună cu familia tatălui său (OG), în anul 1940, la ocuparea acestui teritoriu de trupele sovietice, întreaga gospodărie în care locuiau din anul 1922, în comuna Sculeni, judeţul Bălţi, fiind părăsită.
Prin sentinţa civilă nr. 2296 din 22 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta P.V., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a anulat hotărârea nr. 8614/7891 din 20 octombrie 2003, emisă de pârâtă.
A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 25 martie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 aprilie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, din declaraţiile martorilor şi actele depuse la dosar, că reclamanta s-a refugiat din Basarabia, în România, în perioada 25 martie 1944 - 6 martie 1945.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti care a motivat, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada persecuţiei invocate şi că declaraţiile martorilor, care sunt fraţii petentei, nu pot fi luate în considerare.
Recursul este nefondat.
Se reţine că Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Timiş a atestat că în tabloul nominal de evacuaţi, refugiaţi şi dispăruţi în comuna Herendeşti din 22 iunie 1944 (judeţul Severin), au figurat părinţii reclamantei şi 3 copiii (între care şi reclamanta), trecându-se că au fost refugiaţi din Iaşi.
Din declaraţia martorului O.C. rezultă că părinţii şi fraţii săi (între care şi reclamanta) s-au refugiat în anul 1941, din Sculeni, Basarabia, mai întâi în Iaşi, apoi în comuna Herendeşti, judeţul Timiş, unde au stat până în anul 1945.
Martorul O.D. a declarat că părinţii săi, precum şi trei fraţi (între care şi reclamanta), au locuit în localitatea Sculeni, judeţul Bălţi, din Basarabia, până în anul 1944, când o dată cu înaintarea trupelor sovietice spre România, familia s-a refugiat întâi în Iaşi şi apoi în satul Herendeşti.
Din probele administrate rezultă că reclamanta s-a refugiat din Basarabia, în România, în perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2296 din 22 octombrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1825/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1827/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
