ICCJ. Decizia nr. 1861/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1861/2005
Dosar nr. 6751/2004
Şedinţa publică din 22 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 9 iunie 2003, reclamantul I.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, anularea hotărârii nr. 2147 din 9 aprilie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
În motivare, reclamantul a arătat că în perioada 31 martie 1953 - 18 ianuarie 1956 a efectuat stagiul militar, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 309/2002 şi, cu toate că a dovedit această împrejurare, pârâta i-a respins nejustificat acordarea drepturilor compensatorii cuvenite.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 153/F din 1 iulie 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre care să constate că perioada 31 martie 1953 - 18 ianuarie 1956 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, recurs care a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 333 din 29 ianuarie 2004. Prin această decizie, sentinţa a fost casată şi cauza a fost trimisă, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, în vederea completării probatoriului, cu relaţii de la U.M. 02405 Piteşti care să stabilească cu certitudine dacă unitatea la care reclamantul a efectuat stagiul militar, se încadrează sau nu, în detaşamentele de muncă ce au aparţinut Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Judecând pricina în fond după casare, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 64/F din 6 aprilie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre care să constate că perioada 31 martie 1953 - 18 ianuarie 1956 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune în raport cu probele administrate şi cu prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Şi împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov.
În motivare, recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod eronat prima instanţă a admis acţiunea, deoarece reclamantul şi-a satisfăcut stagiul militar într-o unitate militară care nu face parte din fosta Direcţie Generală a Serviciului Muncii. Că, în realitate, numai unităţile care au aparţinut Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, intră sub incidenţa normelor legale invocate de reclamant, iar această împrejurare nu putea fi probată cu martori.
Criticile sunt neîntemeiate.
Din copia livretului militar prezentat de reclamant în sprijinul cererii sale, ca şi din declaraţiile martorilor T.G. şi F.I., depuse în faţa instanţei, rezultă că acesta a efectuat stagiul militar, ca mână de lucru, în cadrul Ministerului Forţelor Armate - Construcţii Bacău, în perioada 31 martie 1953 - 18 ianuarie 1956.
După lăsarea la vatră, el a fost inclus în categoria a II-a, a soldaţilor neinstruiţi.
Din moment ce nu se contestă prestarea muncii pe durata stagiului militar în detaşamente organizate în acest scop, nu se justifică exceptarea reclamantului, de la acordarea drepturilor solicitate. În caz contrar, s-ar ajunge la situaţii inechitabile, de recompensare parţială doar a persoanelor care au efectuat stagiul militar în condiţii identice şi care, datorită unor împrejurări formale, ce ţin exclusiv de subordonarea ierarhică a unităţii militare, beneficiază de un tratament diferit şi, evident, discriminatoriu.
Apreciind, deci, că instanţa de fond, după casare, a stabilit o corectă stare de fapt în cauză şi că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a cererii, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei civile nr. 64/F din 6 aprilie 2004, a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1859/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1865/2005. Contencios. Anulare parţială H.G.... → |
|---|
