ICCJ. Decizia nr. 1866/2005. Contencios. Anulare parţială H.G. nr.532/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1866/2005
Dosar nr. 1452/2004
Şedinţa publică din 22 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 18 februarie 2003, reclamanta R.N.P., prin Direcţia Silvică Caraş Severin, a chemat în judecată, Guvernul României, solicitând anularea poziţiei 17 din Anexa nr. 65 la HG nr. 532/2003, privind drumul forestier Slatina - Timiş, în lungime de 55 km.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că toate aceste drumuri forestiere, aflate pe raza comunei Slatina - Timiş, sunt cuprinse în fondul forestier şi amenajamentul Silvic al ocolului Teregova, făcând parte din patrimoniul R.N.P., ca efect al Legii nr. 15/1990.
Prin sentinţa civilă nr. 338 din 3 octombrie 2003, Curtea de Apel Timişoara a admis cererea de intervenţie în interesul Guvernului României, formulată de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi pe fond, a respins acţiunea reclamantei R.N.P.
S-a reţinut că drumurile respective fac parte din fondul forestier naţional şi că reclamanta are numai un drept de administrare, care nu poate fi opus statului, titular al dreptului de proprietate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Direcţia Silvică Caraş Severin care în esenţă a susţinut că statul are un drept de proprietate asupra bunurilor ce alcătuiesc domeniul public de interes naţional, în timp ce unităţile administrativ-teritoriale au acest drept asupra bunurilor ce fac parte din domeniul public de interes local, drept pe care şi-l exercită prin administrarea directă şi care nu poate fi revocat printr-o hotărâre de Guvern.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reţine că acestea nu se justifică.
Potrivit prevederilor Constituţiei României, Statul şi unităţile sale administrative teritoriale sunt singurele subiecte de drept public titulare ale dreptului de proprietate publică, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 127 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, defalcarea şi trecerea în proprietatea comunelor, oraşelor, sau, după caz, a judeţelor, a bunurilor şi valorilor de interes local din domeniul public şi privat al statului, se face prin hotărâre de guvern, în condiţiile legii patrimoniului public şi privat.
În speţă, bunurile reclamate fac parte din fondul forestier naţional, astfel cum este definit de art. 1 din Legea nr. 26/1996.
Aceste bunuri pot fi date în administrarea regiilor autonome sau instituţiilor publice, pot fi concesionate sau închiriate, fără, însă, ca prin aceasta să-şi piardă apartenenţa la domeniul public de interes naţional.
Acest lucru rezultă cu prisosinţă şi din faptul că atât prin Codul silvic al României (Legea nr. 26/1996), cât şi prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al R.N.P. (HG nr. 173/2001), s-a prevăzut numai dreptul de administrare al Regiei, asupra bunurilor proprietate publică a statului, care rămân inalienabile şi pentru care există obligativitatea unei evidenţe distincte.
Astfel fiind, în raport cu aceste considerente, Curtea de Apel Timişoara a apreciat că HG nr. 532/2001 a fost adoptată în conformitate cu prevederile constituţionale şi ale legii privind proprietatea publică şi privată şi regimul juridic al acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Silvică Caraş Severin împotriva sentinţei civile nr. 338 din 3 octombrie 2003, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1865/2005. Contencios. Anulare parţială H.G.... | ICCJ. Decizia nr. 1870/2005. Contencios. Anulare Hotărâre de... → |
|---|
