ICCJ. Decizia nr. 229/2005. Contencios. Restituire sumă reprezentând C.A.S. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 229/2005
Dosar nr. 7836/2004
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1612 din 26 iulie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, s-a constatat inadmisibilitatea şi tardivitatea capătului de cerere privind restituirea către reclamanta SC J.T. SA, a sumei de 32.566.238.809 lei, reprezentând contribuţie la Fondul de pensii şi asigurări sociale ale agricultorilor şi în consecinţă, s-a hotărât respingerea lui, iar pe fondul cauzei, s-a respins contestaţia reclamantei, formulată în contradictoriu cu Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, pentru anularea procesului-verbal nr. 472/2000, prin care i-au fost stabilite obligaţii fiscale privind asigurările sociale şi Fondul de pensii şi asigurări sociale ale agricultorilor.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că cererea de returnare a sumei mai sus menţionate, este inadmisibilă, întrucât se referă la o plată făcută anterior perioadei avută în vedere de procesul-verbal, care face obiectul cauzei, iar dacă ar fi analizată separat, s-ar constata că în raport cu dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, este tardiv formulată.
În ce priveşte capătul de cerere privind anularea actului de control şi exonerarea reclamantei de plata contribuţiei pentru asigurările sociale de stat, a contribuţiei pentru pensia suplimentară şi a contribuţiei datorate Fondului de pensii şi asigurări sociale ale agricultorilor, s-a reţinut că probele administrate atestă legalitatea actului de control.
Împotriva acestei soluţii, reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie.
Printr-un motiv de recurs prezentat separat, s-a invocat şi nelegalitatea hotărârii atacate, conform art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Examinând sentinţa, în raport cu acest motiv de recurs de ordine publică, se constată că este nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Astfel, potrivit art. 155 din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, „Tribunalele soluţionează în primă instanţă, litigiile privind: a) modul de calcul şi de depunere a contribuţiei de asigurări sociale; b) modul de stabilire a majorărilor de întârziere (..)".
Din procesul-verbal a cărei anulare se solicită prin cererea de chemare în judecată, proces-verbal încheiat la 13 decembrie 2000, de Corpul de Control Asigurări Sociale din cadrul Direcţiei Generale de Muncă şi Protecţie Socială, rezultă fără dubiu, că obligaţiile bugetare stabilite în sarcina reclamantei-recurente, vizează constituirea Fondului de asigurări sociale şi pensii pentru agricultori.
Or, în aceste condiţii, Curtea de Apel Bucureşti, care a soluţionat cauza în primă instanţă, cu ignorarea dispoziţiilor art. 155 din Legea nr. 19/2000, a pronunţat o hotărâre nelegală, încălcând competenţa completelor specializate ale Tribunalului Bucureşti, organizate în temeiul art. 154 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Aşa fiind, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) şi (6) şi art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul şi va fi casată sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei, la Tribunalul Bucureşti, spre competentă soluţionare.
În raport cu rezolvarea dată recursului, examinarea celorlalte motive invocate de recurentă, pentru netemeinicia hotărârii, devine inutilă în această fază procesuală, instanţa de trimitere urmând să le aibă în vedere sub forma unor apărări de fond, la soluţionarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC J.T. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1612 din 26 iulie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 2288/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2295/2005. Contencios. La contestaţie în... → |
---|