ICCJ. Decizia nr. 2287/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2287/2005
Dosar nr. 7411/2004
Şedinţa publică din 6 aprilie 2005
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 februarie 2004, reclamantul N.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 5627/5428 din 8 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi să se constate că este beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1324 din 24 mai 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, art. 1, pentru perioada 15 septembrie 1950 - 15 septembrie 1953, cu începere din 1 noiembrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că faţă de materialul probator administrat în cauză, raportat la dispoziţiile Legii nr. 309/2002, care nu fac distincţie la felul muncii, ci condiţionează acordarea drepturilor, de efectuarea stagiului militar la detaşamentele de muncă, acţiunea reclamantului este întemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, susţinând că instanţa de fond a apreciat greşit probele administrate şi a aplicat greşit legea.
Recursul este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Din certificatul nr. 72751/2004 şi adresa nr. 72751 din 24 martie 2004, emise de Direcţia Arhivelor Istorice Centrale din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, rezultă că în perioada 15 septembrie 1950 - 2 septembrie 1952, reclamantul a efectuat stagiul militar la Detaşamentul de muncă Bucureşti Est - C. Speciale, iar pentru perioada 1952 - 1953 nu figurează la detaşamentul de muncă Griviţa Roşie, cum se precizează în primul document menţionat.
Potrivit menţiunii din livretul militar, depus în copie la dosar, pe durata stagiului, reclamantul a deţinut funcţia de educator politic, nefiind, aşadar, mână de lucru, pe durata stagiului militar.
Cum probele administrate în cauză demonstrează că reclamantul a efectuat stagiul militar în condiţii speciale faţă de cei care au prestat efectiv muncă în cadrul detaşamentelor Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, instanţa de fond a greşit, reţinând că acesta se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Faţă de cele ce preced, urmează a se admite recursul, se va casa sentinţa atacată şi, în fond, va fi respinsă acţiunea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1324 din 24 mai 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2285/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2288/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
