ICCJ. Decizia nr. 2840/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2840/2005
Dosar nr. 8510/2004
Şedinţa publică din 26 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, la 24 septembrie 2004, reclamanta C.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, a solicitat anularea hotărârii nr. 1362 din 19 ianuarie 2004 şi a i se acorda drepturile prevăzute de lege, pentru persoanele persecutate din motive etnice, conform dispoziţiilor art. 2 din OG nr. 105/1999.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în luna martie 1944 a fost nevoită ca, împreună cu familia sa, să se refugieze din oraşul Botoşani, în oraşul Blaj, judeţul Alba.
Prin sentinţa nr. 246 din 20 octombrie 2004, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta C.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a motivat că nu se poate reţine că strămutarea reclamantei ar fi fost o formă de manifestare a unei persecuţii din motive etnice.
Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat recurs, C.A., care a motivat, în esenţă, că împreună cu familia au fost refugiaţi şi au suferit traume psihice, materiale şi umane datorită măsurilor pripite şi urgente dispuse de regimurile politice şi ororile celui de-al doilea război mondial.
Recursul este nefondat.
Se reţine că recurenta a fost o persoană refugiată din localitatea de domiciliu, ca urmare a războiului, şi nu ca urmare a unei persecuţii din motive etnice.
Având în vedere că o parte din teritoriul judeţului Botoşani era ocupat de către Armata Roşie, prin înaintarea frontului, o mare parte a populaţiei a fost evacuată spre centrul ţării, tocmai în scopul protejării acestora.
În consecinţă, recurenta a fost nevoită ca, împreună cu familia, să-şi părăsească domiciliul ca urmare a înaintării Armatei Roşii, însă după încetarea războiului, aceasta a avut posibilitatea de a se reîntoarce în localitatea de domiciliu.
În aceste condiţii nu se poate reţine că strămutarea reclamantei ar fi fost o formă de manifestare a unei persecuţii din motive etnice, în sensul art. 1 din OG nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.A. împotriva sentinţei civile nr. 246 din 20 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 284/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2842/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
