ICCJ. Decizia nr. 3092/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 26 august 2004, așa cum a fost precizată, reclamanta B.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, anularea hotărârii nr. 7187 din 6 februarie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, în calitate de urmașă a lui S.T.
în motivare, reclamanta a arătat că este îndreptățită la acordarea drepturilor compensatorii, în calitate de fiică a defunctului S.T., care a efectuat stagiul militar în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Reținând incidența prevederilor imperative ale art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002, Tribunalul Bacău, secția civilă, prin sentința nr. 738 din 29 septembrie 2004, a declinat competența materială de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ.
Judecând în fond pricina, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 5 din 11 ianuarie 2005, a respins excepția tardivității invocată de pârâtă și a respins și acțiunea, ca nefondată.
Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 309/2002 și cu împrejurarea că reclamanta, deși este moștenitoarea lui B.T., nu are calitatea de soție supraviețuitoare cerută de lege, pentru a beneficia de drepturile compensatorii.
împotriva celor două sentințe a declarat recurs, la data de 11 februarie 2005, reclamanta B.V.
în ceea ce privește recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 738/2004 a Tribunalului Bacău, acesta este tardiv, întrucât, în conformitate cu dispozițiile exprese ale art. 158 alin. (3), "dacă instanța se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunțare" și, față de data pronunțării, 29 septembrie 2004, formularea recursului la 11 februarie 2005 s-a făcut peste termenul legal.
Referitor la sentința Curții de Apel Bacău, recurenta a susținut că este eronată, sub aspectul cadrului legal și al situației de fapt.
Că, instanța a făcut o greșeală de legi, între Legea nr. 309/2002 și Legea nr. 44/1994 și a reținut greșit că reclamanta ar fi moștenitoarea lui B.T., în realitate ea fiind rudă de gradul I a lui S.T.
Criticile formulate sunt neîntemeiate.
Așa cum rezultă din precizarea acțiunii, formulată oral în ședința de la 29 septembrie 2004 și consemnată în practicaua sentinței civile nr. 738 din 29 septembrie 2004, a Tribunalului Bacău, reclamanta a înțeles să conteste hotărârea nr. 7187/2004, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, în temeiul prevederilor Legii nr. 309/2002.
Având în vedere această precizare, care a circumstanțiat cadrul legal incident la Legea nr. 309/2002 și în considerarea principiului disponibilității, pe bună dreptate instanța a apreciat situația de fapt dedusă judecății în raport cu prevederile acestui act normativ, și nu ale Legii nr. 44/1994.
în ceea ce privește fondul cauzei, într-adevăr, recurenta a dovedit că este moștenitoarea (fiica) lui S.T., și nu a lui B.T., cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
Soluția pronunțată este, însă, corectă deoarece, într-adevăr, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 3 din Legea nr. 309/2002, legiuitorul a înțeles ca numai soției supraviețuitoare să-i acorde drepturile prevăzute de acest act reparatoriu, excluzând implicit, celelalte categorii de moștenitori legali.
Având în vedere cele expuse, Curtea a apreciat că instanța a dat o corectă dezlegare pricinii, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., a respins recursul declarat împotriva sentinței Curții de Apel Bacău, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3030/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2813/2005. Contencios → |
|---|
