ICCJ. Decizia nr. 3434/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3434/2005
Dosar nr. 763/2005
Şedinţa publică din 31 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, sub nr. 727 din 26 ianuarie 2004, reclamanta L.T. a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, anularea hotărârii nr. 1055 din 7 noiembrie 2003, în sensul de a i se stabili calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, de pe urma defunctului ei soţ, L.G.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în luna martie 1944, soţul său, L.G., împreună cu familia, a fost obligat să se refugieze din localitatea Cotuşca, judeţul Botoşani, în localitatea Mătăsaru, judeţul Dâmboviţa.
Prin sentinţa nr. 22 din 11 februarie 2004, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta L.T., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a dovedit susţinerile din acţiune, în sensul că în certificatul eliberat de Direcţia Judeţeană Dâmboviţa a Arhivelor Naţionale nu este nominalizat şi fostul ei soţ, L.G.
Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat recurs, L.T., care a motivat că soţul său L.G. a fost obligat să se refugieze împreună cu familia, din comuna Cotuşca, judeţul Botoşani, în comuna Mătăsaru, judeţul Dâmboviţa.
Recursul este întemeiat.
În fapt, contestatoarea, în calitate de soţie urmaşă după defunctul L.G., solicită acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Din analiza actelor depuse la dosar rezultă că în luna martie 1944, defunctul L.G., împreună cu familia sa, a fost forţat să se refugieze din localitatea de domiciliu, Cotuşca, judeţul Botoşani, în localitatea Mătăsaru, judeţul Dâmboviţa.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Rezultă din probele dosarului, că soţul reclamantei a fost refugiat din motive etnice, situaţie în care reclamanta, în calitate de soţie supravieţuitoare, beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Având în vedere considerentele prezentate, urmează ca recursul să fie admis, casată sentinţa atacată şi pe fond, admisă acţiunea formulată de L.T.
Va fi anulată hotărârea nr. 1055 din 7 noiembrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Botoşani şi obligată pârâta să-i acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 2 martie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 noiembrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de L.T. împotriva sentinţei civile nr. 22 din 2 februarie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, admite acţiunea.
Anulează hotărârea nr. 1055 din 7 noiembrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Botoşani.
Obligă pârâta să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 2 martie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 noiembrie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3433/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3435/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
