ICCJ. Decizia nr. 3441/2005. Contencios. Anulare H.G. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3441/2005
Dosar nr. 2916/2003
Şedinţa publică din 31 mai 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 4 iulie 2002, SC M.I. SA din Iaşi a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea parţială a HG nr. 1354/2001, privind atestarea domeniului public al judeţului Iaşi, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Iaşi, în partea referitoare la clădirea şi terenul aferent din municipiul Iaşi, ca nelegală.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la 6 martie 1991, prin Decizia nr. 179, Prefectura judeţului Iaşi a dispus desfiinţarea fostei I.J.P.I.P.S. Iaşi şi trecerea patrimoniului acesteia, fără plată, în patrimoniul SC M.I. SA, SC R. SA şi SC C.J. SA, nou înfiinţate.
Protocolul de transfer al patrimoniului cuprindea şi o parte din imobilul mai sus menţionat - clădire şi teren în suprafaţă de 1255 mp, în legătură cu care Consiliul Judeţean Iaşi a recunoscut prin adresa nr. 1024 din 7 noiembrie 1992, că aparţine reclamantei.
În aceste condiţii, numai prin nesocotirea flagrantă a dreptului de proprietate al reclamantei, imobilul respectiv, în care ea desfăşoară activitatea specifică, în proporţie de 90%, a fost înscris ulterior în listele de inventar privind domeniul public de interes judeţean, fără notificarea operaţiunii, conform art. 13 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Reclamanta a precizat, totodată, că plângerea sa adresată Guvernului, pentru revocarea sau modificarea parţială a hotărârii, nu a fost urmată de nici un răspuns până la data sesizării instanţei.
În cauză au formulat cereri de intervenţie în interesul pârâtului, Ministerul Administraţiei Publice şi Consiliul Judeţean Iaşi, care au solicitat respingerea acţiunii principale, ca neîntemeiată.
De asemenea, a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu, SC C.J. SA Iaşi, care a solicitat anularea hotărârii guvernamentale, în partea privitoare la trecerea bunului imobil în litigiu, despre care a susţinut că a fost trecut în domeniul public judeţean, cu încălcarea normelor legale care reglementează exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Prin sentinţa civilă nr. 33/CA din 10 martie 2003, Curtea de Apel Iaşi a admis cererile de intervenţie formulate de Ministerul Administraţiei Publice şi Consiliul Judeţean Iaşi.
A respins cererea de intervenţie formulată de SC C.J. SA Iaşi, precum şi acţiunea principală, ca neîntemeiate.
Instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune, întrucât prin sentinţa civilă nr. 33 din 19 februarie 2000, rămasă irevocabilă, Curtea de Apel Iaşi a respins acţiunea introdusă de reclamanta SC M.I. SA Iaşi împotriva Hotărârii nr. 78 din 23 octombrie 1999, prin care Consiliul Judeţean Iaşi şi-a însuşit inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public de interes judeţean, ca act juridic premergător HG nr. 1354/2001.
Pe de altă parte, prin Hotărârea nr. 10/1999, acelaşi Consiliu judeţean a dispus, revenirea imobilului situat în municipiul Iaşi, din patrimoniul reclamantei, în domeniul public judeţean şi în administrarea consiliului.
În sfârşit, a fost menţionată Decizia nr. 1767 din 10 mai 2001, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin care, în fond s-au respins acţiunile introduse de SC M.I. SA Iaşi şi Prefectura judeţului Iaşi, pentru anularea Hotărârii nr. 10/1999, emisă de Consiliul Judeţean Iaşi.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, reclamanta şi intervenienta SC C.J. SA Iaşi.
Recurentele au susţinut că în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea principală şi cererea de intervenţie în interes propriu, formulate în cauză, invocând excepţia de autoritate a lucrului judecat care ar rezulta din hotărârile judecătoreşti pronunţate în privinţa hotărârilor nr. 78/1999 şi respectiv, nr. 10/1999, emise de Consiliul Judeţean Iaşi.
Analiza atentă a hotărârilor judecătoreşti ar fi relevat incontestabil faptul că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1201 C. civ., deoarece prin cea dintâi, acţiunea reclamantei a fost respinsă ca prematur introdusă, iar obiectul cererii cuprindea şi alte spaţii, decât cel situat în Iaşi.
Pe de altă parte, în mod nejustificat s-a respins capătul de cerere formulat în cadrul acţiunii completatoare, având ca obiect spaţiile existente în Iaşi, strada C. şi nu s-a pus în discuţia părţilor eventuala suspendare a judecăţii litigiului, până la soluţionarea acţiunii îndreptată împotriva Hotărârii Consiliului Judeţean nr. 10/1999, ce formează obiectul dosarului nr. 2512/2002 al Curţii de Apel Iaşi.
S-a mai susţinut că instanţa de fond nu a examinat câtuşi de puţin apărările societăţilor comerciale recurente, în legătură cu încălcarea de către Consiliul judeţean, a prevederilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, art. 12 - 30 din Legea nr. 33/1994 şi art. 41 alin. (5) din Constituţia României.
Recursurile sunt fondate, în sensul considerentelor ce se vor expune în continuare.
Nu se contestă de toţi participanţii la proces, că SC M.I. SA Iaşi şi SC C.J. SA Iaşi s-au constituit în urma desfiinţării I.J.P.I.P.S. Iaşi, prin decizii emise de Prefectura judeţului Iaşi.
Prin actul de desfiinţare a vechii întreprinderi s-a prevăzut că patrimoniul acesteia va fi preluat, fără plată, de cele două societăţi nou înfiinţate, între care a figurat şi imobilul - construcţie şi teren, situat în Iaşi.
Cu toate acestea, prin Hotărârea nr. 10 din 28 ianuarie 1999, Consiliul Judeţean Iaşi a aprobat preluarea imobilului în domeniul public de interes judeţean, stabilind, totodată, că se va compensa în mod corespunzător, capitalul social al fiecărei societăţi comerciale vizate de operaţiunea de preluare.
Prin hotărârea nr. 78 din 23 octombrie 1999, acelaşi Consiliu judeţean şi-a însuşit inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public de interes judeţean, întocmit de comisia specială constituită.
Legalitatea ambelor acte administrative a fost contestată în justiţie de SC M.I. SA Iaşi şi prin sentinţa civilă nr. 33/CA, Curtea de Apel Iaşi a respins acţiunea, ca prematur formulată.
În litigiul finalizat prin hotărârea respectivă, pe baza unei excepţii de procedură, SC C.J. SA Iaşi nu a avut calitatea de parte, aşa încât sentinţa nu-i este opozabilă şi nu poate fi invocată pentru susţinerea excepţiei de autoritate a lucrului judecat.
Prin Decizia nr. 1767 din 10 mai 2001, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a admis recursul declarat de Consiliul Judeţean Iaşi şi în fond, a respins acţiunile introduse de reclamanta SC M.I. SA Iaşi şi de Prefectura judeţului Iaşi împotriva Hotărârii nr. 10/1999, emisă de recurent, ca neîntemeiată.
Nici această decizie nu poate fi opusă, însă, cu autoritatea lucrului judecat, SC C.J. SA Iaşi.
În plus, s-a motivat că prin Hotărârea nr. 10/1999, autoritatea publică emitentă şi-a exercitat atribuţiile de administrare în domeniul public judeţean, conform art. 63 lit. g) din Legea nr. 69/1991, atunci în vigoare, cu privire la un bun imobil înscris pe lista monumentelor istorice şi de arhitectură.
Din conţinutul hotărârii consiliului rezultă, însă, fără echivoc, că autoritatea publică emitentă a aprobat preluarea imobilului din patrimoniul SC M.I. SA, SC R. SA şi SC C.J. SA, în domeniul public de interes judeţean.
Actul juridic schimbă indiscutabil, natura juridică a bunului imobil, precum şi titularul dreptului de proprietate, depăşind limitele fireşti ale unui simplu act de administrare.
Pe de altă parte, potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societăţilor comerciale, la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar, se poate face numai cu plată şi cu acordul adunării generale a acţionarilor societăţii comerciale respective. În lipsa acordului menţionat, bunurile societăţii comerciale respective pot fi trecute în domeniul public, numai prin procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică şi după o justă şi prealabilă despăgubire.
Deşi reclamanta şi intervenienta, în interes propriu, au susţinut în mod constant pe parcursul judecăţii, că în cauză nu s-au respectat dispoziţiile legale precitate, curtea de apel a ignorat această apărare, soluţionând litigiul, cu o motivare sumară neconvingătoare, bazată exclusiv pe hotărârile judecătoreşti pronunţate în litigiile anterioare.
Lipsită de rol activ, instanţa nu a stabilit nici destinaţia efectivă dată bunului imobil în care recurentele pretind că deţin unele spaţii, utilizate pentru birouri şi producţia proprie, după cum nu a administrat probe concludente din care să rezulte dacă sunt sau nu întrunite cerinţele legale pentru includerea imobilului (oferit în prezent în vederea închirierii chiar de consiliul judeţean), în categoria monumentelor istorice şi în domeniul public de interes judeţean.
Concluzia se impune, cu atât mai mult, cu cât, prin adresa nr. 1024 din 7 septembrie 1992, însuşi Consiliul Judeţean Iaşi a admis că reclamanta SC M.I. SA este pe deplin proprietara imobilului în care funcţionează, iar prin adresa nr. 710 din 19 noiembrie 2001, Ministerul Culturii şi cultelor a precizat că lista monumentelor istorice ce include şi imobilul în discuţie, nu a fost publicată în Monitorul Oficial.
Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced, urmează a se admite ambele recursuri şi a fi casată sentinţa, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de fond.
Cu prilejul rejudecării, instanţa de trimitere va examina şi celelalte susţineri ale recurentelor, din motivele de casare scrise, a căror analiză în această fază procesuală devine de prisos, faţă de rezolvarea dată recursurilor.
Văzând şi dispoziţiile art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamata SC M.I. SA Iaşi şi de intervenienta SC C.J. SA Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 35/CA din 10 martie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3440/2005. Contencios.. Contestaţie în anulare | ICCJ. Decizia nr. 3445/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
Vezi și alte spețe de contencios administrativ:
Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3441/2005. Contencios. Anulare H.G. Recurs
