ICCJ. Decizia nr. 3770/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 4 februarie 2004, la Curtea de Apel Craiova, F.M. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 828 din 10 octombrie 2003, a Curții de Apel Craiova, solicitând casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei, pentru rejudecare.
în motivarea recursului, petenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că ar fi luat cunoștință de existența și conținutul certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat pârâtei-intimate SC T.B. SA, la 17 mai 2000, când a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2417, dată de la care curg termenele prevăzute de art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.
A mai precizat recurenta, că a dobândit terenul de 2519 mp, care face parte din suprafața de teren de 3400,75 mp, în baza Legii nr. 18/1991, iar nu prin vânzare-cumpărare.
Printr-un al doilea motiv de recurs, petenta a susținut că sentința nu este motivată potrivit art. 261 C. proc. civ. și că în mod greșit, instanța de fond a reținut că acțiunea formulată de recurenta-reclamantă este tardivă, pentru că i s-a comunicat actul atacat la 14 martie 2003, când a participat la soluționarea dosarului civil nr. 3105/2003, al Judecătoriei Târgu Jiu.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin sentința nr. 828 din 10 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins, ca tardiv introdusă, acțiunea formulată de reclamanta F.M. împotriva pârâților SC T.B. SA și Ministerul Comunicațiilor și Tehnologia Informației.
Instanța de fond a reținut că acțiunea recurentei-reclamante, de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, emis pârâtei, la 18 mai 1994, de M.C.T.I. București. în temeiul Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991, pentru terenul în suprafață de 3400,75 mp, situat în intravilanul municipiului Târgu Jiu, certificat înregistrat în Registrul de inscripțiuni și transcripțiuni sub nr. 3994/1996, a fost tardiv formulată.
Verificându-se actele cauzei, se constată că acțiunea în anularea actului administrativ, contestat în cauză, a fost formulată la Curtea de Apel Craiova, la 20 mai 2003.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate atacat în cauză a fost înmatriculat în Registrul de inscripțiuni și transcripțiuni în 1998, această dată fiind data la care actul administrativ devine opozabil erga omnes. Recurenta-reclamantă fiind terț, nu putea pretinde comunicarea acestui act administrativ, termenul de acțiune în judecată curgând de la data înscrierii în registrul de publicitate.
Orice alte date invocate în cauză, ca moment de la care ar curge termenele prevăzute în art. 5 din Legea nr. 29/1990, sunt nerelevante.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, ca tardiv formulată.
Cât privește motivarea instanței, s-a făcut în sensul sus-citat și în condițiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ., nefiind motive de modificare a hotărârii instanței de fond.
Cât privește aspectul termenelor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990 (respectiv termenul de 30 de zile, cât și cel de 1 an aplicabil în cauză), au fost în mod evident depășite de recurentă în formularea cererii de chemare în judecată.
Hotărârea atacată fiind legală și temeinică, recursul declarat a fost respins conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3825/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3792/2005. contencios → |
|---|
