ICCJ. Decizia nr. 394/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 394/2005
Dosar nr. 3196/2004
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 17 decembrie 2003, reclamanta V.C. a solicitat anularea hotărârii nr. 9432 din 12 aprilie 2003, emisă Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr. 130 din 28 ianuarie 2004, prin care a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta V.C., împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Maramureş.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta V.C., reiterând argumentele din acţiune.
Recursul este nefondat.
Din analiza actelor dosarului rezultă că în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea, deoarece omisiunea de a fi trecute în mod concret în dispozitivul hotărârii nr. 9432/2003, a sumelor de care beneficiază reclamanta, în calitate de soţie supravieţuitoare a unei persoane refugiate, nu constituie o vătămare a unui drept recunoscut de lege, în sensul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Pe de altă parte, Curtea a avut în vedere şi faptul că aceste drepturi i-au fost stabilite în mod concret, reclamantei, prin Decizia nr. 218.407 din 19 august 2003, emisă de pârâtă, respectiv la suma de 427.150 lei.
Din conţinutul cererii de chemare în judecată şi din precizările făcute oral în şedinţă publică, a rezultat că reclamanta este nemulţumită de suma efectiv acordată de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, în calitate de beneficiară a Legii nr. 189/2000, dar acest aspect nu poate fi cenzurat în cadrul acţiunii de contencios administrativ, ci numai în cadrul unei acţiuni de drept comun în materia asigurărilor sociale.
De altfel, deşi excede cadrului procesual, Curtea, verificând dispoziţiile Legii nr. 189/2000, a constatat că suma de care beneficiază soţul supravieţuitor al persoanei refugiate, este în mod expres stabilită de lege, astfel că şi din acest punct de vedere susţinerile reclamantei sunt nefondate.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.C. împotriva sentinţei civile nr. 130 din 28 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 393/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 395/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|