ICCJ. Decizia nr. 4275/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4275/2005
Dosar nr. 2836/2005
Şedinţa publică din 5 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 21 februarie 2005, pronunţată în dosarul nr. 154/2005, Tribunalul Ialomiţa a sesizat Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru ca în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, să fie soluţionată excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 3343 din 11 martie 2002, emis de ministrul educaţiei şi cercetării şi a Precizărilor generale pentru aplicarea Statutului personalului didactic în învăţământul superior şi preuniversitar, emise la 14 noiembrie 1997, de Ministerul Educaţiei Naţionale.
Excepţia de nelegalitate a fost invocată de reclamanta U.S.L.Î. Ialomiţa, prin cererea de chemare în judecată, având ca obiect drepturile salariale cuvenite cadrelor didactice, membri de sindicat, pentru perioada 1 februarie 2002 - 1 octombrie 2004.
Reclamanta a susţinut că Precizările generale nr. 19388 din 14 noiembrie 1997 au fost emise cu încălcarea dispoziţiilor art. 49 - 51 din Legea nr. 128/1997 şi art. 147 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, cu modificările şi completările aduse prin OUG nr. 8/2000, aprobată prin Legea nr. 662/2001, dar şi a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 874 din 11 mai 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia invocată de reclamantă şi, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a constatat nelegalitatea Ordinului ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3343 din 11 martie 2002, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Statutului personalului preuniversitar, precum şi nelegalitatea Precizărilor generale nr. 19388 din 14 noiembrie 1997, emise de Ministerul Educaţiei şi Cercetării pentru aplicarea Statutului personalului didactic.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că Ministerul Educaţiei şi Cercetării a emis nelegal cele două acte administrative, care, deşi cuprind norme de interpretare, adaugă la lege şi stabilesc un alt sistem de calcul al salariului personalului didactic şi didactic auxiliar, decât cel care rezultă din Legea nr. 128/1997.
Astfel, instanţa de fond a avut în vedere că, potrivit art. 48 alin. (1) şi art. 49 din Legea nr. 128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază şi o parte variabilă, constând în adaosuri şi alte drepturi salariale suplimentare, iar salarizarea personalului didactic de predare din învăţământul preuniversitar se stabileşte diferenţiat, în raport cu funcţia şi norma didactică îndeplinită, nivelul studiilor cerute pentru ocuparea funcţiei didactice, gradul didactic, titlul ştiinţific, vechimea recunoscută în învăţământ, calitatea activităţii instructiv-educative, locul şi condiţiile specifice în care se desfăşoară activitatea.
Instanţa de fond a considerat că aceste dispoziţii legale au fost încălcate prin cele două acte administrative cu caracter normativ emise de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, deoarece în conţinutul lor nu s-a făcut distincţie între salariul de bază şi salariul funcţiei de bază şi în acest mod, nu s-a asigurat includerea în salariul de bază, a indemnizaţiilor pentru învăţământ special, de conducere şi de dirigenţie, a gradaţiei şi a salariului de merit, a sporurilor de stabilitate şi de suprasolicitare neuropsihică şi nici calculul corect al celorlalte sporuri şi indemnizaţii, care se stabilesc în raport cu salariul de bază.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii, ca nefondată, a excepţiei de nelegalitate.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 49-51 din Legea nr. 128/1997, reţinând că o serie de sporuri se includ în salariul de bază, ceea ce reprezintă premisa existenţei mai multor baze de calcul, contrar legii care, în art. 48 alin. (3), prevede expres că salariul de bază se stabileşte în funcţie de valoarea coeficientului de multiplicare şi de coeficienţii de multiplicare prevăzuţi în Anexele nr. 1 şi 2 ale legii.
Recurentul a arătat că includerea în salariul de bază a unor sporuri sau indemnizaţii determină o bază de calcul mai mare pentru sporul de vechime şi implicit, pentru stabilirea pensiei, dar încalcă şi drepturile salariale ale personalului didactic care desfăşoară activităţi didactice, prin cumul sau plata cu ora şi pentru care modul de calcul a fost prevăzut în art. 51 alin. (8) din Legea nr. 128/1997, art. 17 alin. (3) şi art. 19 alin. (2) din HG nr. 281/1993.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat corect nelegalitatea Ordinului nr. 3343 din 11 martie 2002 şi a Precizărilor generale nr. 19388 din 14 noiembrie 1997, acte administrative emise de recurentul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în aplicarea Legii nr. 128/1997, dar prin care au fost încălcate prevederile legii, întrucât a fost stabilit un alt sistem de calcul al salariului personalului didactic, decât cel ce rezultă din lege.
Interpretând corect dispoziţiile art. 49 - 51 din Legea nr. 128/1997, instanţa de fond a constatat judicios că, în cazul salarizării personalului didactic, noţiunea de salariu de bază se referă atât la salariul de bază, care cuprinde, pe lângă salariul de bază al funcţiei didactice îndeplinite, şi sporuri sau adaosuri prevăzute de lege ca fiind incluse în salariul de bază.
Legea nr. 128/1997 a reglementat în art. 49 - 51, patru categorii de sporuri şi indemnizaţii, care se calculează în mod diferenţiat, în raport cu salariul de bază al funcţiei didactice sau în raport cu salariul de bază, astfel încât este nefondată, susţinerea recurentului, că instanţa de fond a reţinut greşit existenţa unei distincţii între salariul de bază şi salariul de bază al funcţiei didactice îndeplinite.
Referitor la salarizarea personalului didactic prin plata cu ora sau prin cumul, instanţa de fond a constatat, de asemenea, corect, că sunt nelegale cele două acte administrative emise de recurent, întrucât nu s-a prevăzut acordarea sporului de stabilitate, a gradaţiei sau a salariului de merit, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 49 alin. (1) şi art. 51 alin. (8) din Legea nr. 128/1997, potrivit cărora şi aceste cadre didactice beneficiază de sporurile şi indemnizaţiile pentru titlu ştiinţific de doctor, vechimea recunoscută în învăţământ, calitatea activităţii instructiv-educative, de condiţiile specifice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi de gradaţia sau salariul de merit şi de sporul de stabilitate.
În consecinţă, criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate şi constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii instanţei de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării împotriva sentinţei civile nr. 874 din 11 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4270/2005. Contencios. Excepţia de... | ICCJ. Decizia nr. 4283/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
