ICCJ. Decizia nr. 4287/2005. Contencios. Anulare act de control constatare încheiat de organele financiare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4287/2005
Dosar nr. 170/2005
Şedinţa publică din 14 septembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la 14 mai 2004, reclamanta SC I. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 5 Bucureşti, a solicitat anularea deciziei nr. 99 din 14 aprilie 2004, anularea procesului-verbal nr. 1860379 din 17 martie 2003, prin care a fost înlocuit procesul-verbal nr. 1749947 din 30 ianuarie 2003 şi anularea obligaţiei de plată a majorărilor de întârziere, în sumă de 91.983.276.032 lei şi a penalităţilor de întârziere, în sumă de 8.946.703.956 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 1907 din 29 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de SC I. SRL Bucureşti şi a anulat Decizia nr. 99 din 14 aprilie 2004, emisă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice. A anulat procesele-verbale nr. 1749947 din 30 ianuarie 2003 şi nr. 1860379 din 17 martie 2003, întocmite de pârâta Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 5 Bucureşti şi a anulat obligaţia reclamantei la plata sumelor de 91.983.276.032 lei, cu titlu de majorări de întârziere şi 8.946.703.956 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere, aferente sumei de 105.761.916.002 lei, reprezentând T.V.A. A obligat pârâtele la plata sumei de 645.105.942 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii formalităţilor cerute de lege, depunând la organul fiscal, documentaţia necesară analizării cererii sale de compensare.
Cum din cererea de compensare rezultă suma de rambursat, organul fiscal avea obligaţia să efectueze compensarea sau să comunice motivul nesoluţionării acesteia şi ca atare, s-a apreciat corect de către reclamantă, că compensaţia a operat de drept, în puterea legii.
Împotriva sentinţei sus-menţionate au declarat recurs, Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 5 Bucureşti.
Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 5 Bucureşti a motivat, în esenţă, că nu se putea face compensarea, în lipsa unui act de control întocmit pentru ambele societăţi implicate în compensare şi că era necesară întocmirea fişei de evidenţă pe plătitor pentru ambele societăţi.
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a motivat, în esenţă, că SC I. SRL nu are calitate procesuală activă şi că majorările şi penalităţile de întârziere se vor calcula până la data aprobării procesului-verbal de compensare, de către organul fiscal în evidenţa căruia se află înregistrat furnizorul de bunuri/prestatorul de servicii care a beneficiat de compensare.
Ambele recursuri sunt nefondate.
Se reţine că titlul de creanţă este emis pe numele SC I. SRL, corelativ obligaţiei de plată, aceasta având dreptul de a formula orice contestaţie/acţiune sau alte apărări în legătură cu temeinicia titlului.
În speţă a operat o compensare legală, în condiţiile art. 1144-1145 C. civ., la data de 21 decembrie 2000, când a fost depusă cererea de compensare nr. 1827 din 21 decembrie 2000 şi decontul de T.V.A. aferent.
Singurele documente care trebuiau depuse de solicitantul rambursării de T.V.A., conform pct. 10.20 din HG nr. 401/2000, în vigoare în momentul cererii de restituire T.V.A. - 21 decembrie 2000, sunt cererea completată conform modelului prezentat în anexa la HG nr. 401/2000 şi decontul de T.V.A. din care rezultă suma de rambursat.
Or, societatea în cauză a îndeplinit aceste condiţii.
Nu poate fi reţinută culpa reclamantei că pârâta nu a soluţionat în termenul prevăzut de lege şi nici într-un termen rezonabil, cererea de compensare, în condiţiile în care reclamanta a fost cea care a desfăşurat toate diligenţele necesare în vederea soluţionării cererii, depunând în forma şi condiţiile prevăzute de lege, cererea de compensare şi documentele necesare.
Faţă de considerentele prezentate şi de faptul că sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar motivele de recurs nu sunt de natură să ducă la casarea acesteia, urmează ca ambele recursuri declarate în cauză, să fie respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi de Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 5 Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 1907 din 29 septembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4285/2005. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 4289/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
