ICCJ. Decizia nr. 4285/2005. Contencios. Anulare act de control constatare încheiat de organele vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4285/2005
Dosar nr. 8485/2004
Şedinţa publică din 14 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 30 iunie 2004, reclamanta SC P. SA Bucureşti a chemat în judecată Autoritatea Naţională a Vămilor, solicitând constatarea nulităţii absolute a actelor constatatoare nr. 34 din 23 noiembrie 1993 şi nr. 41 din 14 decembrie 1993, precum şi a titlului executor nr. 25 din 5 februarie 1998 şi a formelor de executare.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că ambele acte constatatoare sunt nelegale, actul normativ invocat, OG nr. 26/1993, intrând în vigoare ulterior efectuării importului, achitării taxelor vamale şi a amenzilor contravenţionale aplicate în luna ianuarie 1993.
Din acelaşi motiv, a mai susţinut reclamanta, şi titlul executor emis în anul 1998, pentru suma de 752.887.359 lei, este întocmit cu încălcarea legii, societatea neputând fi ţinută răspunzătoare de plata sumei.
Prin sentinţa civilă nr. 1928 din 1 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins excepţiile invocate de pârâtă privind autoritatea de lucru judecat şi tardivitatea cererii şi a respins acţiunea, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că nu poate fi primită acţiunea întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., care reglementează cererea pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, cât timp pentru actele administrative atacate, reclamanta avea la dispoziţie acţiunea în anulare pentru cele două acte constatatoare şi respectiv, contestaţia la executare cu privire la formele de executare.
Instanţa a mai reţinut că prevederile art. 111 C. proc. civ., nu sunt aplicabile în contencios administrativ, legea specială în materie, Legea nr. 29/1990 punând la dispoziţia persoanei vătămate în drepturile sale, acţiunea în realizare, având ca obiect anularea actului administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei, cale de care reclamanta nu a uzitat.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta SC P. SA Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a arătat că este greşită soluţia de respingere a acţiunii, ca inadmisibilă, cât timp societatea şi-a achitat toate obligaţiile datorate în cadrul termenului legal. Or, cât timp taxele vamale în vigoare la data importului au fost încasate de pârâtă, la 30 aprilie .1992, stabilirea altor obligaţii financiare, ulterior, este nelegală, actele administrative încheiate fiind nule.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, cât timp reclamanta nu a contestat în termenul şi în condiţiile prevăzute de Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, atât actele constatatoare emise în anul 1993, cât şi titlul executor şi celelalte forme de executare întocmite în 1998, în mod întemeiat s-a reţinut de către instanţa de fond, că nu sunt aplicabile prevederile art. 111 C. proc. civ.
De menţionat că, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, sentinţa civilă nr. 23868 din 11 decembrie 2000, a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de reclamantă, prin care se solicita anularea aceluiaşi titlu executor şi a formelor de executare emise în baza titlului.
Cât priveşte susţinerea că obligaţiile vamale au fost greşit stabilite, societatea achitând taxele datorate în anul 1992, această apărare nu putea fi examinată decât în cadrul unei acţiuni în anularea actelor constatatoare emise în anul 1993, întemeiată pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, cale neurmată de reclamantă.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC P. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1928 din 1 octombrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4283/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4287/2005. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
