ICCJ. Decizia nr. 4283/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4283/2005
Dosar nr. 7545/2004
Şedinţa publică din 14 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, la 21 aprilie 2004, reclamantul I.T. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Arad, solicitând să fie anulată hotărârea acesteia, nr. 798 din 2 februarie 2004, prin care i s-a respins cererea de acordare a drepturilor instituite prin Legea nr. 309/2002, cu motivarea că a muncit în cadrul Direcţiei Serviciului Muncii, respectiv la Detaşamentul Giurgiu, de la 4 septembrie 1953, până la 23 ianuarie 1955 şi apoi, la Detaşamente din Piatra Neamţ, până la lăsarea la vatră, la 15 decembrie 1955.
Prin sentinţa civilă nr. 325 din 9 iunie 2004, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul I.T. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Arad şi a anulat hotărârea nr. 798 din 2 februarie 2004, emisă de pârâtă, pe care o obligă să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile stabilite prin Legea nr. 309/2002, pentru perioada 4 septembrie 1953 - 23 ianuarie 1955 şi a respins în rest, acţiunea.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că acţiunea reclamantului este admisibilă pentru perioada în care pârâta s-a declarat de acord şi care reiese din dovada eliberată reclamantului, de Arhivele Naţionale, respectiv pentru 4 septembrie 1953 - 23 ianuarie 1955.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, I.T., susţinând, în esenţă, că şi perioada 23 ianuarie 1955 - 15 decembrie 1955 a fost lucrată în detaşamente de muncă şi se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002.
Recursul este nefondat.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa constată că acţiunea reclamantului este admisibilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 309/2002, însă numai pentru perioada în care pârâta s-a declarat de acord şi care reiese din dovada eliberată reclamantului, de Arhivele Naţionale, respectiv pentru 4 septembrie 1953 - 23 ianuarie 1955, şi nu până la data de 15 decembrie 1955, pentru această din urmă dată neexistând dovezi, decât simpla susţinere a recurentului.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.T. împotriva sentinţei civile nr. 325 din 9 iunie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4275/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4285/2005. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
